În discuție cu Doina Popa
Foto: Mihai Turculeț
Retușare: Dorian Tutuianu
MUAH: Dika Cheptine
Stil: Rusanda Cebotari
Lenjerie: Beatrice Lingerie
Costum: United Colors of Benetton
Știți ce mă enervează pe bune?! Sunt câteva lucruri. 1. Când mi se spune Lena și se leagă cineva de numele meu. 2. Când unii încearcă să mă învețe cum să trăiesc, cum să mă comport, și asta în pofida faptului că eu îi accept așa cum sunt și stilul lor de viață nu mă interfluieră. Toți vor să râd, apoi, după ce mă văd cu gura până la urechi, comentează, că ce se hlizește și asta? (când în țară e atât de greu))))). M-am născut un copil vunderkind, iar la acele vremuri asta era un fenomen mai rar decât eclipsa de lună. Am avut cel mai înțelept tată și am cea mai credincioasă mamă. Am fost învățată să iert. E greu. Dacă mă uit așa, peste umăr, la trecutul meu, e un șir lung de foști iubiți, trecuți, probabil, nu fără vreun rost prin viața mea, foste prietene, care m-au trădat. Nu fără permisiunea mea, evident. Îmi place singurătatea și de la o vreme, stau departe de oameni. Un zid? Un refugiu? Subterfugiu? Cred că lumea îmi cunoaște păcatele? Nu am un răspuns. Sau poate nu vreau să îl recunosc. Vorbesc singură, deci, e garantat: SUNT DUSĂ!
Știi să te vezi în oglindă, să te analizezi dintr-o parte? Te consideri obiectivă?
Am șters oglinzile din casă, să văd cum vine bătrânețea. Am una pe peretele din hol, dar cred că minte. Contrar ipotezei că oglinda nu minte niciodată. Simțul autoironiei e o parte din mine. Sunt obiectivă? Nu cred, dar nu fac parte din categoria celor care se uită la ei și își zic, vai, cât sunt de frumos sau frumoasă. Uneori, mi se pare și mie că sunt frumușică, dar îmi cunosc destul de bine defectele. Fizice, mai ales. Picioarele deloc drepte, nasul mare, sânii mari, care mă incomodează și parcă aș vrea să fiu un pic mai înaltă... Măcar să pot schimba singură un bec, fără scaun.
Dacă ar fi să faci un reportaj scandalos despre tine... sau o investigație, care parte din viața ta ai alege-o? Unde ai mai multe „schelete în dulap”? Povestește...
Zău, am impresia că m-am născut sub semnul aventurii și al provocării. Periodic, mă întreb oare ce încercări mi-a mai pregătit viața? Deși cred în soartă, uneori mă joc cu ea și frige. A naibii de tare, că nici o alifie nu îmi ascunde cicatricea. Dar știți, e destul de grea întrebarea. Să nu mergem prea departe. Să ne oprim, așadar, la ziua de 5 iulie 2017, când m-am căsătorit cu un deținut. Reprezentanta primăriei, care a venit să înregistreze căsătoria, mă cunoștea de la TV, ca și alți angajați ai penitenciarului. Reacția ei la văzul meu nu încape în cuvinte. Mă întreba, tăcând, ce caut eu acolo, printre zăbrele, uși grele de fier, indivizi condamnați pentru crime sau infracțiuni? Atunci aveam un răspuns. Mă îndrăgostisem de acel infractor. Periculos să te legi cu ei! Au atâtea tehnici de manipulare, că Machiavelli trece pe raftul de sus, rândul din spate. Voiam să văd ce se întâmplă dincolo. Cu ce respiră „spaima societății”, cum e să faci dragoste pe un pat vechi, între zidurile unei pușcării. Mare mi-a fost mirarea când am văzut acolo doamne adevărate, coafate, bogate, alături de bărbați care au greșit în fața legii și au fost depistați. Unii chiar erau manierați, drăguți, și toți puteau găti, că ne întâlneam la bucătăria comună.
Ți-ai făcut mulți prieteni în postura de jurnalistă? Dar dușmani? Spre cine înclină balanța?
Cred că nu mi-am făcut nici prieteni, nici dușmani, poate doar anumite relații, la care apelez foarte rar și nu o fac pentru mine. În general, cred că lumea sau te place, sau nu. Nu sunt o bancnotă de 100 euro ca să mă iubească toți. Și apoi, defectul ăsta al dreac – nu există întrebare, pe care să nu o pot pune. Și asta fără să roșesc. Prietenii adevărați, vorba lui Carla’s Dreams, ți-i faci la 20 de ani. Cred că am adunat o reputație deloc bună, din vreme ce multe uși mi s-au închis în nas. Știu că pot incomoda și domina interlocutorii. Am fost și ținta a două atacuri informaționale pe Facebook. Câtă răutate în unii, care nici măcar nu mă cunosc! E rău să fii rău! Încă la 14 ani am înțeles, dintr-un vers, că la hulă și succes egal privește, și nu uita că glasul fals e blând. Apoi, să nu uit că am făcut presă de investigație în regimul comunist. Dacă deschizi gura și deconspiri anumite fraude, fii pregătit că vei fi urmărit, filat, bătut, filmat în saună, ținută în beci...
Cât de dificil este să fii atât de directă într-o lume în care mai toți poartă măști?
Credeți voi că există oameni direcți = sinceri până în măduva oaselor? Absurd! Cele mai importante lucruri nu se spun. Se citesc printre rânduri. Eu sunt ok, atunci când arunc săgeți, dar există și efectul bumerangului. Și e dublu. Și eu port măști, am învățat sau, mai exact, m-au învățat. Nu știu, dacă nu eram așa cum sunt, cu siguranță ajungeam vreun jurnalist la curte. Dar cum naiba să îmi schimb tabieturile? Ce vrăji să fac, să șterg din memoria politicienilor bătaia mea de joc în raport cu ei???)))
Cine a fost Ileana Rusu acum 20 de ani și cine e acum?
Acum 20 de ani, Ileana era mamă. Femeie măritată, tunsă scurt, solicitată pe la sindrofii, rebelă, vulgară, cu mers băiețesc. Astăzi, Ileana e mai înțeleaptă))). Aha, da de unde?)) Ar fi păcat să mă plâng de viață. Am înțeles atâtea lucruri, am învățat atâtea lecții! Cu două decenii în urmă, aveam atâta energie, că puțini reușeau să îmi țină pasul. Și uitați-vă la mine chiar în acest moment: cea mai mare leneșă din lume! Tot mai des obosită, tot mai puține lucruri mă interesează, și mai puține persoane în lumea mea, cu un motan tare fain, care doarme peste mine și poate mieuna „mama”. Ce să zic, dacă nici măcar nu mai citesc, așa ca pe timpuri? În schimb, am ajuns să fiu în armonie cu mine, motiv din care nu particip la bârfe, nu mă bag în sufletul nimănui și știu că totul se întâmplă exact când trebuie.
Despre ce îți place cel mai mult să scrii? Ce domeniu îți oferă cea mai multă libertate artistică și loc de exprimare?
Să scriu. Să scriu o carte, îmi tot spun zilnic. Și nu o fac din două motive: mi-e lene și încă nu e momentul. Bună scuză, da? Îmi place să scriu despre personalități, despre aventurile mele, despre care lumea crede că le inventez. Să creadă! Nu știu dacă aș putea vreodată fi un critic literar. Că tre să știi atâtea neologisme, or, mie îmi plac arhaismele. Sau analize economice. Buhaha! Eu și noua ordine mondială! Eu și PIB-ul! Sau inflația. În 21 de ani de jurnalism, așa și nu am înțeles acest fenomen. Avem inflație? E mai bine să avem, decât să nu avem? Eu trebuie să scriu. Să scriu o carte. Zilnic îmi spun))).
În general, ești efervescentă?
Sunt o moară care macină semințe de iluzii. Uneori, îmi sare țandăra, dar să știți că eu plâng des și mult. Ar fi lipsă de modestie să declar că eman o anumită energie și mai sunt plină de nu știu ce elemente chimice. O să mă gândesc însă la acest moment.
Cum e să iubești o femeie ca tine? Care au fost cele mai interesante confesiuni pe care ți le-au făcut bărbații din viața ta în acest sens?
Mai bine să nu iubești o femeie ca mine. Că ajung să te calc în picioare, azi să te alung, mâine să te chem, să fac scenarii, să țes intrigi, să vreau totul ACUM! Când m-ați întrebat de confesiuni, v-ați referit la ce minciuni mi-au spus bărbații? Bine, minciunele de moment. Că se tem de mine. Că am amplitudine și atitudine, că sunt bună... la pat. Ce să mai, cea mai bună.))) Că sunt ca un drog (a fost un iubit, care îmi spunea că, dacă nu mă vede, e ca un narcoman în sevraj). În esență, eu sunt o distrugătoare și băieții buni, care m-au iubit, erau atât de plictisitori!!! Când văd un bărbat miorlăind, mă apucă dracii!
Ai iubit mulți bărbați la viața ta?
Trebuie să înveți să iubești un bărbat. Hai să fac uz de spiritul meu plin de contradicții și să mă întreb: dacă ai iubit pe cineva, îl uiți? Sau îți e dor de el și peste ani? Eu mă îndrăgosteam ca o proastă, după care îi boceam trei zile, la balcon, ca pe un mort, le dedicam o țigară și haida iar la... Unde? Că am și uitat destinația.
Ai avut mai mulți decât ai iubit?
Ca o depravată veritabilă, am avut atâțea bărbați, câți am vrut. Mulți. Nu îmi cereți să îi număr, că nu reușesc nici într-o noapte de insomnie. Au fost, au plecat, au revenit, au dispărut. Ciudată lumea bărbaților!
Ai fost și soție, și amantă, și dependentă și independentă...
cum e mai bine?
E bine când te simți bine, când stai lângă cineva și ești ok, chiar dacă taci. Ipostaza de amantă – și dacă aș da acum câteva nume, cineva s-ar putea să și divorțeze, așa că nu o voi face – e cea mai umilitoare. Acel moment în care îl sună nevasta și te alungă în baie sau în șifonier, e ca și un act sinucigaș. Sau altul. După ce a făcut dragoste cu tine, privindu-te în ochi, merge să facă duș. Și se roade cu unghiile și gel, de parcă l-ai molipsit de scabie. Își îmbracă hainele aranjate cu grijă pe marginea scaunului și se duce la soție. Dependentă în ce sens? Că financiar, nimeni nu m-a întreținut. Emoțional? Da, dar acum sunt total rigidă la acest capitol.
Ce fantezie nu ai reușit încă să o transformi în realitate?
Să fac sex într-un loc public. Serios. În văzul lumii. E o deviere, probabil. Am avut și o experiență sexuală în trei. Mi-a fost și îmi este foarte RUȘINE de acea seară. Nu vreau să o mai repet. Decât remușcări, mai bine spăl vasele.))
Care sunt pentru tine parametrii de frumusețe? Când un om este frumos? Dar un bărbat când este destul de frumos ca să-ți dea fiori?
Frumos e omul care este firesc. Mie îmi plac ochii și mâinile oamenilor. Nu ridurile ne transformă în urâte, ci lumea interioară, sentimentele pe care le avem, ura pe care o purtăm în noi, ca pe o poșetă ieftină, invidia care are cea mai hidoasă privire. Nu mi-au plăcut vreodată bărbații perfecți. Iar fiori nu îmi mai dă nimeni. Pot apărea simpatii de moment, și asta dacă el e compatibil la nivel energetic cu mine.
Care este cel mai incitant lucru pe care îl poate face un bărbat pentru o femeie?
Să o ia de soție după cinci minute de discuție.
Ai făcut/faci obsesii pentru ceva sau cineva? În general, ești posesivă?
Sunt posesivă. Dar nu vreau să fiu. Acum nu mai fac nimic pentru nimeni. Sunt, la capitolul emoții și sentimente, în stand-by. Și e perfect, pentru că prea m-am consumat aiurea pentru lucruri care nu au meritat. Fac o pauză. Luuuuungă.
Te-a durut vreodată felul în care ai fost percepută într-o redacție, relație, reacție? Dacă da, cum ai răspuns?
A fost odată o redacție, în care una dintre colege mi-a aruncat în față, ATENȚIE! – că nu pot scrie. La început, am plâns, apoi am înțeles regulile ei de joc și am pus-o la punct. Cu propriile sale arme. Bine că am plecat, că ajungeam să o bat într-o zi. Eșecurile din relații însă mă afectează mai puțin decât cele profesionale. Pentru că, în ultimul caz, e doar vina mea. Cum să rozi atâțea papuci prin lumea presei și să dai în bară? Am avut, cu excepția cazului de mai sus, colective în care am fost apreciată și chiar adusă exemplu la tot pasul. La hulă și succes însă... Îmi place să generez reacții, să colecționez caractere, și îmi trece repede supărarea. Aparent, pentru că îți voi da replica atunci când te aștepți mai puțin. Nu e bine. Nu fiți ca mine.
Vorbește-mi despre copilul tău, e deja mare, presupun... cum e
relația cu el? Ce calități ți-a moștenit și prin ce e total diferit de tine?
Băiatul îmi este cel mai bun profesor și critic. Are un simț al umorului foarte fin. Ne respectăm spațiul intim și apariția unui om străin ne deranjează pe ambii. La fel ca mine, luptă pentru dreptate și are un suflet atât de bun! I-am oferit mereu libertate, nu pot eu fi o mamă-despot. Și nici nu sunt printre mamele care își laudă odraslele la tot pasul. Eu îmi iubesc fiul. Cel mai mult. Dar nu voi face din asta un subiect de discuție cu oricine. E cel mai bun prieten. Și face exact ce îi place, este motion designer.
Ce principii de viață nu ai încălca niciodată?
Nu aș merge peste oameni. Este, din punctul meu de vedere, cea mai mizerabilă calitate. Nu voi face compromisuri de dragul banului, nu accept joburi care contravin poziției mele civice. Nu am făcut cursuri de pupincurism.
Cum stai cu viciile?
Fumez. Mult. Dar pe fiecare îl atrag viciile sale. Cred eu că, dacă fumez, am alură de boem))) În rest, alcool zero, mâncare foarte puțină și cât mai multă apă. Și somn. Dormitul e un viciu? Medicii spun că nu. Și eu îi cred.
Ce te pune cel mai des pe gânduri?
De ce pleacă de lângă noi adevăratele personalități, iar altele întârzie să apară? Suntem sau nu un neam sortit pieirii? Cum a devenit violența un cult, unde a dispărut sufletul și de ce aleargă unii după avere, dacă tot nefericiți rămân? Până când vom fi niște păpuși de cârpă și de ce nu am bani destui, ca să fiu un filantrop? Știți ce aș face? Un azil pentru animalele fără casă. Cotea al meu ar fi șef acolo)))
Ce ai schimba în viața ta dacă ai avea ocazia?
Planeta pe care să mă nasc. Just a joke. Nimic. O astfel de ocazie nu voi avea. M-am consolat deja.
Unde te-ai împiedicat ultima dată?
A fost recent, când mi s-a ridicat ego-ul la cap și credeam că sunt indispensabilă și lumea asta fără mine ar fi anostă. Ha!
Și ce ai zis când te-ai ridicat?
Încă mă ridic.