Imagini realizate de Ira Selendripity
Atâtea vise și dorințe, atâtea idei, atât de multă bucurie și tristețe și atâtea lacrimi...Cu ele ușor, ușor într-o stagiune aș fi umplut acvariumul din „Colecționarul”. Concluzii?! – Ah, teatrul ăsta, ne mistuie, ne face bucăți și ne dă la tocat într-o masă omogenă, de necrezut, dar astăzi tot mai solicitată în meniu.
Oamenii sunt flămânzi, oamenii vin să se hrănească, să se umple și cel mai important e că tot mai mult și mai des optează pentru organic, bio, natural, adevărat, real. Lumea a obosit de minciuni, de superficialul care a împânzit omenirea. Uneori se creează impresia că nu mai există aer curat de atâta falsitate (făcătură). Mi-am găsit nișa cu salvare de câțiva ani și nu ies de acolo, pentru că nu vreau, pentru că nu pot și pentru că simt că nișa mea devină o lojă de spovedanie intimă, lăuntrică, secretă pentru încă foarte mulți. Teatrul – Formulă de existență.
Am încheiat stagiunea a IX-a a Teatrului „Geneza Art” , una cu patru premiere. Multă muncă, talent, dedicație, emoții, dar cel mai important, multă lume. Să vezi fețele lor printr-o lumină abia palpabilă și să citești în câteva fărâme de secundă atâtea destine... Imaginează-ți să auzi concomitent toate gîndurile lor, cred că s-ar topi creierul de atâta savoare și oroare.
Deseori îmi pun întrebări, care sunt motivele pentru care lumea noastră vine la teatru? (din feedbackuri):
- Temele alese;
- Imaginea din scenă;
- Energia acumulată;
- Corpuri care...excită...sau te motivează;
- Situații recognoscibile;
- Resemnare sau autobiciuire prin metode post- factum;
- Dragoste (vis implinit prin a petrece timpul la propriu sau la figurat, o perioadă nedeterminată cu actorul/actrița personalitatea căruia te fascinează pînă la obsesie);
- Spiritualul transpus ca o necesitate de reîncarnare continuă;
- Inspirația. Punct vulnerabil;
Teatrul adulmecă, dar selectează. Teatrul dezgolește toate fanteziile, frustrările și complexele tale psihoemoționale. Teatrul iubește oamenii. Teatrul este pentru intelect, pentru dezvoltare, spectacolul e o intervenție fără anestezie. Experiența care își lasă amprenta, ca o cicatrice, ca un tatuaj pentru unii – deosebiți. Pentru alții – emotivi, transmite aerul, mirosul, carcaterul, stilul, înțelepciunea, povestea, puterea, libertatea, gustul și muzica. Da! Muzica! Muzica e teatrul meu, dar ăsta e un subiect aparte.
Portretele acestea le-am primit în dar după ultimul spectacol, de la „fata cu părul galben”, care stă în fiecare seară alături de băiatul cu barbă densă și ochelari, în rîndul 5, pe locurile 14, 15. Prezența lor a devenit pentru mine o responasabilitate dublă, nu e loc pentru a trișa. E de necrezut cât de exact, ea „fata cu părul galben” a simțit struna întinsă. Prin ea am vazut-o și eu. Mă copleșesc oamenii adevărați, fără filtre, care nu falsifică, care te conving și care oferă răspunsuri atat de simplu și atât de profund.