TU
Tu
urcă mai sus
mi-ai zis ridicându-mă
pe umerii lumii cu umerii tăi
și devenii macaraua mea spre ea...
spre fericirea care nu știe de timp, nici de loc
din adâncuri ruginite visele începeau să renască
le vei găsi pe toate înflorite la primăvară, mi-ai zis
și mi-ai sărutat talpa ca să pot păși ferm pe umărul lumii
de pe umărul tău și să cresc printre zgârie nori prag spre acasă.
Oi fi eu dintr-un alt poem, dar cum de ai rătăcit și tu prin el.
Tu.