Ana Pavalachi.
Psiholog și expert în psihosomatică

Ana, mereu rog oamenii cu care am interacționat mai puțin să își facă un autoportret. Cine ești, ce faci?
Sunt psiholog practic și expert în psihosomatică, acreditată Psy 2.0, Moscova.

Ce înseamnă Psy 2.0?
Psy 2.0 reprezintă un curent, o școală bazată pe psihologia practică, aplicată. Partea frumoasă a paradigmei Psy 2.0 este că a reușit să releve omul drept un sistem complex, fără a delimita psihicul, creierul de corp. Această abordare ne permite să considerăm multilateral și să abordăm problema persoanei integrativ, prin minte, corp, creier, organ. În prezent sunt și studentă în cadrul facultății de Psihologie a Universității de Stat din Moldova. Am o pasiune aparte pentru tot ce înseamnă studii și dezvoltare intelectuală. Din adolescență, am înțeles că ceea ce mă va duce spre rezultate și realizări, va fi anume capacitatea de a învăța. Astfel, la absolvirea primei facultăți, cea de Business și Administrare a Afacerilor, acum 10 ani, ajunsesem să fiu printre 50 cei mai buni studenți ai țării. Dar, probabil, cel mai provocator a fost să mă studiez și să mă cunosc pe mine însămi. Să pătrund în straturile profunde ale personalității mele, să privesc în ochi fricile, îndoielile și rănile propriului suflet.

Și cum a fost această experință? Devastatoare, răvășitoare sau una care te-a ușurat de pietre duse în spate ani de-a rândul?
Voi fi sinceră. La început a fost greu, am acceptat benevol să fiu devastată si revășită, prin ceea ce am conștientizat, prin trăirile intens emoționale, prin durerea din corp, care venea inclusiv din generațiile anterioare. Dar după, ce bine a fost după… când am început să ma reinventez, să înțeleg cine sunt, să cred în mine, când viața mea s-a schimbat calitativ pe toate planurile.

Viața de dincolo de oamenii care îți cer mâna, cum este? Cine te așteaptă seara acasă?
Acasă mă așteaptă familia, soțul și doi copii minunați. Familia este cea care îmi oferă o doză bună de împlinire sufletească, mai ales că eu, la rândul meu, am crescut doar cu mama. Pentru mine cuvântul noi, împreună, în echipă, a căpătat alt sens din moment ce mi-am creat mica, dar completa mea familie.

Ești psiholog practic și expert în psihosomatică. Întâlnesc foarte des în ultimul timp acest termen, oameni care se ocupă de asta și care apelează la această știință. Tu cum ai ajuns să faci Psihosomatică?
Foarte întâmplător, aș spune că profesia m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Dacă îmi spunea acum zece ani cineva că voi ajunge să ajut oamenii, fiind psiholog, la sigur îmi provoca negare și zâmbet. Totul a început după nașterea primului copil, care era extrem de bolnăvicios, primii trei ani fiind exclusiv dedicați pentru a trata și a-mi ajuta fetița. A fost o perioadă extrem de dificilă, unde diagnozele, vizitele la doctor și la centrele de recoltare a analizelor se perindau într-un cerc vicios. Atunci, medicul pediatru mi-a sugerat că ar putea fi o chestie legată de psihosomatică, pentru că nici el nu mai înțelegea de ce corpul copilului nu răspunde la tratamente. Anume așa am început să caut, să mă documentez și am ajuns să cunosc specialiști în domeniu, care activau la Moscova. La început a fost o curiozitate, după care, în foarte scurt timp, am văzut rezultate la mine, dar mai ales la copilul meu.

Astfel ai și făcut această alegere, acum am înțeles.
Motivul principal a fost cumva condiționat de rezultatele uimitoare în calitatea vieții și sănătății mele și a copilului meu. Din pasiunea pentru cunoaștere, am decis să studiez mai profund acest domeniu, inițial eram doar curioasă. Așa am ajuns, acum 4 ani, să studiez mult, intens și cu un interes major. Ulterior, prietenii de familie și rudele mi-au solicitat ajutor și l-am oferit. Clienții au apărut într-un mod foarte natural și numărul lor a crescut rapid, prin recomandări. Acum am o bază de clienți din toată lumea.

Cum se întâmplă interacțiunea cu clientul și cum construiești drumul spre răspunsuri și soluții?
Interacțiunea cu clientul se bazează în primul rând pe încredere reciprocă. Pe capacitatea mea de a crea acel mediu sigur și confortabil în care persoana se poate deschide, poate pătrunde în straturile profunde ale subconștientului său. Fiecare om este unic și diferit, respectiv și drumul către răspunsuri și soluții, la fel este diferit. Anume aici intervine dibăcia specialistului, pentru că tehnicile pot fi învățate de oricine, dar capacitatea de a simți omul, de a adapta acele instrumente și tehnici după necesitățile persoanei, este, după mine, o artă. Una înnăscută, de altfel. Psihologia prin definiție este arta de a cunoaște omul, de a explora sufletul, psihicul și reacțiile corpului său.

Comunicarea cu noi înșine, cât de mult contează în rezolvarea problemei?
Comunicarea cu noi înșine poate fi o soluție în rezolvarea unei probleme, dar și un impediment. Devine o piedică în momentul în care se transformă într-o gumă de mestecat mintală, cu analiză nesfârșită a trecutului și viitorului, ceea ce ne scoate din prezent.Iar când comunicarea cu noi înșine are loc într-un mod constructiv, în scopul cunoașterii de sine, a propriilor capacități, valori, dorințe, atunci, desigur, asta ajută enorm la depășirea problemelor cu care se confruntă persoana.

Care sunt aspectele pe care le abordezi cel mai des?
Depinde de problema cu care vine clientul. Dacă ar fi să fac un top cinci teme de terapie, acestea sunt: cauza psihologică a bolilor, relația cu părinții/partenerul/copiii, blocajele financiare, abaterile din sistemul familial, frici/traume.

Relațiile de cuplu îmi par extrem de complicate în ultimii ani. De unde se nasc aceste dificultăți între doi oameni care se iau din dragoste?
Probabil relațiile de cuplu au fost și în anii de dinainte complicate, doar că despre asta nu se vorbea, ideea promovată atunci nu era despre fericirea și iubirea ca valori fundamentale ale unui cuplu, dar mai curând valoarea o reprezenta capacitatea de a păstra cu orice preț familia, indiferent cum se simțeau membrii ei. În același timp, dragostea nu este singurul pilon pe care se bazează un cuplu. Pe lângă sentimente, ei trebuie să dispună de capacitatea de a gestiona crizele care, inevitabil, apar. Plus, este imperios cuplul să aibă un sens, o direcție clară spre care tind împreună, asta sudează un cuplu. Dificultățile mai vin și din traumele copilăriei, pe care maturii le proiectează pe propria relație de cuplu, privind partenerul prin filtrul a ceea ce s-a întâmplat acolo și asta poate fi un impediment considerabil în a construi o relație fericită.

Moștenirile trecutului – violența în familie, rolul generațiilor de femei din familie, umilințele suportate de mame, bunici etc. Cum ajung acestea să ne influențeze comportamentul și alegerile în prezent?
Direct. Pentru că viață noastră este influențată atât din modelele care le-am văzut și asimilat, cât și din informațiile moștenite. Și aici foarte ușor putem distinge trăsături culturale specifice femeilor din acest spațiu al nostru, laitmotivele baladelor, doinelor, poveștilor, care vorbesc despre victimizare, jale, dor, durere, suferință, puterea unei femei. Actualmente, femeile sunt mult mai stăpâne pe ceea ce vor și ceea ce simt, au învățat să-și croiască destinele și să obțină succese în toate domeniile de activitate. Au ajuns să transforme rănile, traumele și fricile lor în motorașe care le ajută să-și depășească condiția, să obțină independență și să recunoască că-și doresc mai mult și că pot obține mai mult.

Crezi că creierul poate trata mai rapid bolile decât medicamentele?
Reieșind din experiența prin care am trecut eu și copilul meu, sunt predispusă să zic că da. Dar sunt două instrumente complementare și nicidecum nu se exclud reciproc.

Ana, unde crezi că te va duce acest drum pe care l-ai ales? Sau, mai bine zis, unde ai vrea să te ducă?
Într-adevăr, drumul este modelat de noi și dorințele noastre. Una dintre dorințele mele este să contribui la crearea unui mediu confortabil aici, în Moldova, și la ridicarea nivelului fericirii oamenilor. Să intre și moldovenii în topurile clasamentelor ce vizează fericirea, bunăstarea, confortul psihologic, aici, acasă. Și zilnic lucrez la asta.

Poți reuși în acest domeniu fără să iubești oamenii?
Nu.

Ai înțeles care este misiunea ta pe pământ?
Apropo, acum cinci ani, în fiecare seară îmi puneam această întrebare, o perioadă destul de îndelungată. Aveam impresia că viața nu se poate reduce doar la ce aveam eu la acel moment, era prea simplu, prea fără sens. Și un an mai târziu, am înțeles, misiunea mea este să ajut oamenii, într-un mod calificat, profesionist și iubitor.

Ana, femeia. Ce îți place cel mai mult la ea?
Cel mai mult apreciez la mine faptul că am putut îmbina feminitatea cu ambiția. Că nu am pierdut femeia din mine, chiar dacă aplic frecvent strategii masculine de a mă realiza în plan social și profesional.