REDITORIAL
Chiar arată bine această combinație de albastru senin și portocaliu, șters din cauza depărtării. Încep să observ armonia în momentul în care am senzația că avionul nostru planează, pur și simplu a oprit motoarele și planează de-asupra Romei. Privesc lung prin hublou și nu pot să descifrez enigma. Sunt extrem de obosită, din cauza celor trei ore întârziere a zborului nostru, și vreau să ajungem cât mai repede într-un pat care să ne îmbrățișeze până dimineață. Iar dimineața va avea alte culori.
Maroniul acoperișurilor din Santa Lucia se va amesteca cu galbenul câmpurilor și verdele dealurilor cu pini și măslini, pictând un tablou nu, nu de Da Vinci, de cineva mai impresionist. Sunt a treia oară aici, în acest micuț sătuc de lângă Roma. Îmi place pentru că mă deconectez. Deconectez telefonul, WIFI-ul, îmi deconectez fricile, resentimentele, gândurile proaste, radio Guerilla și toata muzica de fapt... pur și simplu privesc acest tablou ale cărui culori cei de aici de mult nu le mai observa...
De vreo lună mă pornesc să scriu un jurnal de slăbit. Și nu am niciun chef. Unu, pentru că nu sunt expertă în ale mâncării și nemâncării. Pot vorbi ca despre o experiență doar. Da, a fost o săptămână în care am promis să mănânc dispersat. Asta însemnând să dedic o zi din viața mea chefirului, apoi, fructelor, apoi peștelui, legumelor, cărnii, hrișcăi și, în sfârșit, apei! Ziua trecea bine, dar serile se transformau în chinuri adevărate suplicii, când toate amintirile despre mâncare și toate gusturile din viața ta îți invadează mintea care nu vrea să părăsească acea zonă de delicii.
Și uite că după acest chin am ajuns în Toscana. Ar fi fost culmea absurdului să caut hrișcă pe aci. Mi-am elaborat un stil alimentar nou, foarte confortabil. Luăm micul dejun și cina. Evit pâinea și croissanții cu unt. De fapt, toți croissanții. Înghit mult soare cu toți porii. Înot. Și e fantastic. Nu am cântar, dar simt hainele altfel. Ușoare.
Mă bucur de această simplicitate italiană. Nimic nu vorbește despre fițe sau aparențe amăgitoare. Nici oamenii, nici mâncarea, nici peisajele, nici marea. Totul în jur te încurajează să fii tu. Ești acceptat oricum. Sau poate invizibil. Mai bine chiar. O ora pe zi revin la rutină. Redactez texte, coordonez publicități. Și, după ce le pun pe toate la punct, deconectez internetul. Sunt în vacanța!
Cu drag, Rodica Ciorãnicã