Text: Aneta Popov
Foto: Arhiva personală
Dragostea adevărată există. Nu doar în romane, în filme sau în secolul trecut. Dragostea adevărată există și astăzi. Dacă vrea cineva să mă contrazică, atunci îi recomand să lectureze cuvânt cu cuvânt acest interviu. Michaela și Slavik sunt un cuplu fericit de aproape șapte ani. Deși s-au cunoscut într-o zi de vară, în viața lor nu mereu au existat flori, soare și câmpuri verzi (în schimb fluturii nu au dispărut niciodată). Li s-a dat să treacă prin coșmarul tuturor cuplurilor: relația la distanță. Trei ani în care nu au putut să se sărute, să se țină de mână și să se trezească unul lângă celălalt. Dar au rezistat, dragostea lor a rezistat (cea adevărată). Astăzi sunt, în sfârșit, alături. Împart o casă, un dejun și, mai nou, o logodnă. Pe 25 iunie, înainte de aniversarea lor, Slavik a adresat marea întrebare, iar Michaela, cu lacrimi în ochi, a spus... Îi las mai bine pe ei să vă povestească totul.
Michaela
M-am îndrăgostit de el acum aproape șapte ani, pentru că zilnic, începând cu prima întâlnire, mă făcea să mă simt cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai puternică.
Prima noastră întâlnire a fost pe data de 26 iunie, anul 2015. Țin minte că era un concert în aer liber la Teatrul de Vară din parcul Valea Morilor unde, atât eu, cât și el, am venit cu proprii prieteni. Ne cunoșteam unul pe celălalt din fotografii, de pe rețelele de socializare, însă, în acea seară ne-am văzut pentru prima dată. Am ieșit la o întâlnire după concert.
Îi spun „te iubesc” de nenumărate ori pe zi. Obișnuim să încheiem un apel telefonic sau o conversație online cu aceste două cuvinte. Cum spunea Nicolae Dabija: „a spune cuiva te iubesc e o invitație la veșnicie.”
El miroase a briză răcoritoare.
Partea corpului lui pe care o iubesc cel mai mult sunt buzele. Cred că are cele mai frumoase buze pe care le-am văzut vreodată.
Când mă trezesc dimineața lângă el, mă gândesc cât de fericită sunt să trăiesc fiecare zi alături de persoana mea preferată din această lume. De asemenea, îmi amintesc de acele dimineți reci, timp de trei ani, petrecute departe unul de altul și apreciez și mai mult fiecare secundă, fiecare îmbrățișare și fiecare sărut.
Dacă aș putea face un singur lucru toată viața cu el, acesta ar fi să ne îmbrățișăm.
În relația dată, cine iubește mai mult? Cu siguranță eu.
În momentul în care l-am văzut într-un genunchi în fața mea, în acel loc de poveste, am simțit un amalgam de sentimente, toate exprimate în zeci de lacrimi de bucurie. A fost ca în poveste, iar acea clădire și acel lac superb îmi vor rămâne mereu în amintire.
Secretul relației noastre frumoase de dragoste constă în iubirea persoanei dragi ca iubirea de sine. M-am îndrăgostit de ea acum aproape șapte ani, la prima vedere și, din start, am simțit că e o persoană specială.
Slavik
M-am îndrăgostit de ea pentru că era atât de gingașă, micuță și, din primele cuvinte rostite, am simțit bunătatea și simplitatea ei.
Cuvintele prin care o dezmierd sunt „floare mea, iubirea mea, prințesa mea”.
Îi spun „te iubesc” de zeci de ori pe zi. „Te iubesc” semnifică două cuvinte pline de recunoștință, iubire și fericire, pentru faptul că ea este lângă mine și mă face să fiu cea mai bună variantă a mea, în fiecare zi.
Ea miroase dulce.
Partea corpului ei pe care o iubesc cel mai mult sunt ochii, buzele și obrăjorii. Din prima zi i-am spus că îmi plac obrăjorii ei, îmi place să îi ciupesc și să-i sărut.
Când mă trezesc dimineața lângă ea, mă gândesc cât de norocos sunt să o am alături.
Dacă aș putea face un singur toată viața cu ea, aș săruta-o.
În relația dată, cine iubește mai mult? Eu, 100%.
Eu așteptam momentul când vom încheia relația la distanță și vom trăi, în sfârșit, împreună. A venit apoi pandemia și am lăsat acest gând într-o parte. Voiam să fie frumos și memorabil. Aveam inelul cumpărat încă din luna mai și căutam timpul potrivit. Vara aceasta, am mers ambii într-o vacanță în Italia, țara ei preferată.
Împreună cu niște prieteni, ne-am dus la o vilă de la lacul Como, cu pretextul de a face fotografii în doi acolo. La un moment, m-am așezat într-un genunchi, i-am adresat întrebarea și ea s-a emoționat extrem de mult. A spus „da”.
Fără ea, lumea ar fi sumbră... Nu aș vrea să-mi imaginez viața fără ea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să îmi găsesc sufletul pereche.
