Interviu: Rodica Ciorănică
Coordonator de proiect: Corina-Maria Dreaglă
Foto: Dragosh Cojocaru
Stilist: Alina Carauș
Hair&MUAH: Beauty Salon Cristis, Ecaterina Matcovschi, Elina Sert
Vestimentație: Privato Dress, Cătălina Osipov
Locație: Keller Holz Gastropubâ
Toţi îi numără trandafirii, dar atât de puţini ştiu cum te înghimpă uneori. Toţi îi cunosc zâmbetul radiant, dar puţini i-au văzut tristeţea de sub pleoape. Este cea care şi-a dorit să fie. Şi, indiferent de cât de net, şi abrupt, şi uşor, şi greu, este drumul ei, îl va merge până la capăt! Doar este o Divă, iar Divele nu cred lacrimilor!
Valentina, studentă la Academia de Muzică din București și Valentina, de azi... cât de diferite sunt?
Dacă ai ști cât de mare este asemănarea! Gândindu-mă acum la mine în acea perioadă pot să spun că nu s-a schimbat decât doar faptul că acum am o carieră internațională. Atunci doar îmi imaginam viitorul, astăzi îl trăiesc exact așa cum mi-l doream. E foarte frumoasă senzația. Am aceleași emoții că și atunci, aceeași dragoste și pasiune pentru artă, pentru călătorii, pentru frumos. Nimeni nu m-a întrebat asta până acum și este fain să realizez că, de fapt, nu m-am schimbat deloc și să înțeleg că nimic și nimeni nu te poate schimba și nu te poate opri dacă îți dorești cu adevărat ceva.
Cum ar fi să traducem în evenimente, locuri și senzații sensul acestei expresii – carieră internațională?
Carieră internațională înseamnă liber profesionist, în cazul meu solistă pe cele mai importante scene ale lumii. Statistic vorbind, fac parte dintre cele mai importante soprane, voci ale generației mele. Este copleșitor și foarte emoționant. O spun cu o foarte mare gratitudine și deloc plină de sine. Dar responsabilitatea din spatele acestei poziții este enormă. Nu poți să dai greș, toți te știu, toți te critică... Este într-adevăr riscant, dar, cum spunem noi, cine nu riscă nu bea şampanie.
Tu cum vezi, detașându-te puțin, cine este Valentina Nafornița?
Sunt un om ca toți oamenii. Cu bune și cu mai puțin bune… Viața cu încercările ei nu mă ocolește nici pe mine. Sunt încrezătoare, sunt iubitoare, sunt sinceră, dar și nesinceră uneori, fac greșeli, dar mă căiesc. Sunt puternică, deși uneori nu vreau, iar alteori iarăși vreau. Sunt pasională, emoțională, muncitoare. Sunt artistă. Sunt femeie.
Ce ai vrea să știe lumea despre tine?
Nu știu dacă aș vrea ca lumea să știe despre mine mai mult decât toți știu deja. Aș vrea ca lumea să știe doar ce e adevărat despre mine. Dar asta este imposibil, nu? Uneori mă întreb cum ar fi dacă un om, chiar un artist, ar fi în locul meu timp de o lună? Să vadă câtă muncă, câtă dedicație, câte și mai câte ți se întâmplă atunci când faci ceea ce fac eu. Poate, trăind o lună din viața mea, nu ar mai vedea atât de mult roz în ea și ar înțelege cât de umană sunt de fapt!
Cu siguranță, ai parte de multă muncă, nervi, determinare și ambiție. Dar și de multă bucurie pe care ți-o oferă călătoriile în cele mai romantice orașe ale lumii. Dar și de șicul vestimentar pe care puține femei care muncesc la fel de mult nu și-l pot permite, pentru că munca lor e altfel plătită. Cât de des ești recunoscătoare pentru viața ta și cât de des uiți să fii recunoscătoare lui Dumnezeu sau Universului?
Sunt sigură că sunt mulți oameni care muncesc mult și munca nu le este răsplătită. Personal, consider că nici munca mea nu este remurată aşa cum aş merita. Dar să mă compar cu alții, tot nu pot și nu aș putea. Probabil, aş putea să spun că şi eu muncesc la fel de mult ca și același star de la Hollywood, dar nu am ce au ei. Nici nu o să am până nu voi fi în pielea lor, până nu o să fac aceleași sacrificii, până nu o să uit în ce zi a săptămânii sunt sau dacă am reușit să mănânc astăzi. Cam așa stau lucrurile şi atunci când comparăm munca altor femei în poziția în care sunt ele, jobul pe care şi l-au ales, și munca mea, în poziția în care sunt eu, care mi-am creat-o. Nu mi-a fost dată de sus pur și simplu. Ţi se dă atât cât poți duce.
Am avut și am o viață frumoasă, atât de frumoasă încât sunt momente în care mă opresc pe străzi, sau pur și simplu iau o pauză ca să spun Mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu, Mulțumesc părinților, Mulțumesc Universului pentru tot ce mi-a dat. Pentru cum mi-a dat. Nu sunt supărată pe nimic, nu sunt supărată pentru lecțiile de viață dureroase, ba din contra, cine aș fi eu fără ele? Chiar nu știu.
Tot mai des acasă. Doar din cauza pandemiei?
Tot mai des acasă, însă nu chiar atât de des. Dar ori de câte ori pot, vin. Pentru că aici este casa mea. Aici vin după fiecare contract, petrec timpul cu familia, cu prietenii, mă încarc de energie sau mă descarc și mai mult uneori… Îmi schimb bagajele și plec din nou…
Mulți ne surprindem uneori, cu gândul sau inima, în copilărie. Dacă se întâmplă să evadezi și tu în zona asta, uneori, la ce amintiri te oprești?
Sunt atât de multe amintiri frumoase din copilăria mea! Chiar nu aș ști pe care să o aleg. Verile petrecute pe malul Prutului, împreună cu întreaga familie și cu o gașcă mare de prieteni. Nu aș schimba nimic, absolut nimic din viața pe care am trăit-o în copilărie. Concertele frumoase pe care le făceam la sfârșit de an școlar unde și dansam, cântam la vioară, cântam și ca solistă în cor. Sau duminicile frumoase acasă cu mama, tata și surioara mea… Glumele lui tata, de fapt miștourile lui. De asta îmi amintesc cel mai des.
Și cea mai dureroasă amintire?
L-am pierdut prea devreme pe tata. Dar am învățat să trăiesc și cu asta…
Cât de adevărată ți se pare lumea în care trăim?
Lumea în care trăim acum se mișcă foarte rapid, de aceea devine foarte superficială, din păcate. Tocmai de asta, este important pentru mine să fac o pauză, să meditez, să fac lucruri simple, să ies cu un prieten, să simt senzația ceea de „cu picioarele pe Pământ”, iar asta nu din cauza că aș fi nu știu ce divă, ci pur și simplu pentru că nu avem prea mult timp pentru lucruri simple și normale altădată.
Cât de armonioasă te simți în lumea asta?
Mă simt armonioasă. Armonia vine din interiorul tău, din gândurile tale, din ceea ce faci. Armonia, echilibrul, fericirea sunt lucruri foarte importante în viața mea și, crede-mă, am lucrat mult ca să dobândesc aceste lucruri. Am învățat să îmi fie bine chiar și atunci când nu îmi este bine. Dar cel mai important, am învățat să nu mă sperii atunci când îmi este bine, ci să accept. Sunt și așa zile în viață, când totul e OK, bucură-te!
Dacă ai putea să faci altceva în afară de muzică, ce ar fi? În ce ai investi banii și timpul tău?
Nu există nimic altceva ce mi-ar aduce atâta bucurie pe plan profesional cum îmi aduce opera. Pasiunea e mult prea mare ca să pot să mă gândesc că aș vrea eventual să fac altceva.
Ce contează cel mai mult când ești acolo, în scenă? Ce vezi dacă ai cânta cu ochii închiși?
Cât de frumos este să fii pe scenă și să te pierzi! Să te transpui, să te transformi în sunet, în energie, în emoții. Asta îmi doresc mereu. Recunosc, nu de fiecare dată îmi reușește. Nervii și emoțiile uneori mă copleșesc, dar nu mă lupt nici cu asta. Odată mă plângeam de această mare problemă pe care credeam că o am, frica de scenă. De fiecare dată când ieșeam pe scenă era ca și prima dată. Obosisem. Cineva mi-a spus: „Dar de ce vrei să scapi de aceste emoții, dacă așa ești tu? Altfel, cine ai fi tu dacă nu Valentina Nafornița?” De atunci nu mai încerc să scap de aceste trăiri. De multe ori închid ochii când cânt, este un fel de-al meu de a-mi exprima muzica. Însă eu nu îmi dau seama de acest lucru. Eu văd și cu ochii închiși sau poate… nu văd cu ochii deschiși.
Ce cântărește mai mult – vocea ta, atitudinea, felul în care arăți?
Eu sunt cine sunt datorită vocii, carismei și felului în care arăt. Dar nu cred că sunt mai specială decât altcineva pentru aceste calități. Ce este important e că știu cum să lucrez cu ele, cum să le folosesc. Este o artă și asta, să știi. Ce ar fi o floare fără petale sau fără tulpină…?
Care sunt trei cele mai iubite roluri?
Fiecare rol devine rolul iubit atunci când îl faci. Altfel nu ai putea să devii personajul respectiv, să poți să transmiți publicului trăirile. Trebuie să fii adevărată atunci când ești pe scenă. Scena te dezbracă, iar cui îi place să se simtă gol în fața câtorva mii de oameni? Încetișor, începi să îți pui câte un strat pe tine atunci când simți într-adevăr muzica, când iubești personajul, atunci când trăiești rolul respectiv.
Există un personaj în care te regăsești?
Probabil mă regăsesc cel mai mult în rolurile dramatice. Deși sunt o persoană cu un bun simț al umorului și chiar sunt cunoscută pentru rolurile din operele bufe, totuși, îmi plac dramele. Ce oameni mai suntem și noi! Ne place drama. În filme, pe scenă, la teatru, însă în viața privată nu, mulțumesc frumos! Am observat că atunci când am o suferință în viața personală tot mai bine o trăiesc pe scenă decât în realitate. În realitate nu îmi place să mă plâng, să mă victimizez sau să sufăr. De aceea le iau cu mine acolo, pe scenă. Acolo nimeni nu o să mă știe, nu o să mă judece.
Ai un compozitor preferat?
Mai mulți… Muzica lui Puccini, Gounod, Mozart, Ceaikovski în acest moment ar fi cea care mă pasionează cel mai mult. Poate și din cauza că o cânt acum.
Crezi că oamenii care vin la operă trebuie să fie niște coneseori în al artei?
Cred că da, oamenii care vin la operă trebuie să fie coneseori. Cel puțin să își dea interesul să cunoască la ce operă merg, să cunoască câte ceva despre compozitor, despre sinopsis, despre roluri. Un exemplu absolut diferit – la un restaurant știu sigur că nu ai cum să mănânci ceva dacă nu știi ce mănânci.
Ce ai vrea să simtă oamenii care ajung pentru prima dată la operă?
Din experiența mea, cei care vin pentru prima oară la operă rămân fascinați, fermecați. Pentru mine este tare important ca publicul să meargă acasă cu dorința de a se mai întoarce. Este foarte important să cuceresc publicul.
Ce concerte și în 2022?
Anul 2022 este anul noilor descoperiri pentru mine. Spre exemplu, acum sunt la Roma, unde filmăm un film. Este o producție de operă, dar care nu se face pe scenă. Se face exact ca și un film. Va fi ceva foarte interesant pentru mine, mai ales că eu mereu mi-am dorit să joc în film. Chiar dacă nu e film artistic, mi se pare fascinant să faci take-uri, un fel de tableread din libretul de operă inițial. Iar apoi, tot ce se filmează este de fapt live. Noi nu înregistrăm vocea separat.
De asemenea, voi călători pentru prima dată la Lisabona, unde voi cânta rolul lui Fiordiligi din Cosi fan Tutte de Mozart. Un alt rol la care am visat mult, Juliette din opera Romeo și Juliette de Gounod îl voi cânta pentru prima oară la Florența, împreună cu colegul meu, dar și prietenul meu Juan Diego Florez. A fost o revelație și concertul care a avut loc la Paris, chiar pe 8 Martie. Este un lucru special pentru mine, să am acest concert împreună cu o altă soprană, Olga Peretyatko, sărbătorind femeia și drepturile femeii. Astea sunt doar câteva dintre spectacolele și concertele din anul 2022.
Care a fost cea mai emoționantă evoluție a ta din anul trecut?
Cea mai emoționantă producție din anul trecut a fost „Cosi fan Tutte” de la Teatro del Maggio Musicale Fiorentino din Florența, unde l-am cunoscut pe Zubin Mehta. Acest mare Maestru, dirijor, este un Titan al muzicii clasice. Are 80 de ani și mă bucur mult că am avut această șansă de a lucra cu el. O experiență de neuitat pe care o voi prețuri mereu. Am învățat cât de autentic poți să rămâi peste ani după o carieră incredibilă, cât de adevărat și luminos poți să fii atunci când faci totul cu dăruire și pasiune.
Ai prietene printre sopranele de la Viena?
Am prietene soprane peste tot în lume. În general, eu ador concurența și cred că e chiar sănătoasă. Niciodată nu am invidiat pe nimeni pentru ceva, poate am visat și eu să fac la fel sau să ajung să cânt în opera respectivă. Personal, consider concurența o motivație de care nu aș vrea să fiu lipsită.
Ai cunoscut nume mari în lumea Operei. Cine și prin ce te-a impresionat cel mai mult?
Placido Domingo, Anna Netrebko, Dmitri Hvorostovsky, Nelly Miricioiu, care îmi este și mentoră, dar și o mare soprană. Uite doar câteva nume care au fost și vor fi mereu o inspirație pentru mine. Personalități mari pe care le-am admirat încă din băncile colegiului și sălile de studiu din Conservator. Artiști la care mă uitam cu venerație pe YouTube atunci când eram încă studentă și oameni cu care am ajuns să cânt pe aceeași scenă, de la care am învățat ce înseamnă profesionalism, dedicație, talent plus multă muncă, dar și omenie și simplitate. ARTIȘTI!
CELEBRITATE. Nu este un drum plin de flori!
Știu că mergi pe drumul tău, aparent plin de flori și emoții faine. Ce este la capătul acestui drum?
Drumul acesta este infinit. Drumul acesta nu este doar al meu, dar și al următoarelor generații. O istorie pe care o scriu acum și care nu aș vrea să fie uitată. Nu este un drum plin de flori. Revin la ce am spus chiar la început. Aș vrea ca cineva să îmi ia locul pentru o lună, pentru o producție și să vadă câți spini au trandafirii din calea mea. Dar nu aș schimba nimic, niciodată.
Nu există dragoste fără suferință și nici lumina nu ar fi atât de sclipitoare fără întuneric. Care sunt avantajele celebrității pentru tine?
Ce înseamnă să fii celebru? Să te cunoască toată lumea! Eu nu sunt celebră. Nici avantajată nu mă simt nicidecum. Ba, uneori cred că societatea îți impune cum să trăiești, ce să faci, cu cine să faci, doar pentru că ești un nume. Reguli pe care eu niciodată nu o sa le iau în seamă. De aceea, nici nu sunt și nici nu vreau să mă simt celebră.
Voi formula altfel atunci. Când ți-ai dat seama că ești un nume?
Noi toți suntem un nume. Noi toți suntem speciali. Aș vrea ca oamenii să își dea seama de acest lucru. Să nu încerce să copieze pe cineva, să se lase influențat de societate, social media, doctrine și așa mai departe. Trăim propriul destin. E important să înțelegem că suntem unici. Asta aș dori să-i sfătuiesc pe toți să facă. Dacă ați ști cât de multe putem să obținem în viață atunci când suntem bine cu noi înșine! Iar eu asta am știut-o din copilărie, din sânul familiei.
Ți-ai zis vreodată: Valentina, coboară cu picioarele pe Pământ! Sau nu a fost cazul?
Cum să îmi zic asta când eu doar așa și sunt, cu picioarele pe Pământ? Sunt un om atât de simplu… Rădăcinile mele sunt foarte adânci și nu știu dacă există ceva sau cineva în viața asta care ar putea să le smulgă. (Zâmbește)
Cine este omul care ai vrea să te vadă strălucind acolo, pe cea mai mare scena?
Tata.
Ce i-ai spune tatălui tău azi, dacă Dumnezeu ți l-ar întoarce, pentru câteva clipe?
Dacă Dumnezeu mi l-ar întoarce pe tata pentru câteva clipe, l-aș îmbrățișa strâns, i-aș spune că îl iubesc și l-aș invita la un spectacol la Teatro alla Scala. Să îi mulțumesc pentru această viață și să fie mândru de mine.
VIAȚA PRIVATĂ
Ai crezut sau mai crezi că DRAGOSTEA adevarată nu moare?
Totul este trecător, totul se uită. Ce nu moare niciodată este ce lași în urma ta, ce reușești să creezi în viața asta pentru generații și generații. De altfel, toate mor și-s trecătoare. Iar dragostea moare și ea, dacă o omori.
Ce lecție ai luat din căsnicia și divorțul tău?
Experiența de pe urma divorțului a fost destul de intensă. Am învățat că, indiferent cât de puternic nu te-ai crede și te-ai ține, lucrurile sunt copleșitoare. Iar dacă ai nevoie de un umăr să plângi, plânge. Dacă ai nevoie de un ajutor, cere. Am învățat să am răbdare. Am avut răbdare și am reușit. Dar nu singură, neapărat.
Ai reușit să lași asta în trecut, să spui că a fost în altă viață, sau te mai bântuie imaginile, gândurile legate de povestea aceasta? Am lăsat asta acolo, în urmă. Nu este o altă viață, este viața mea și o accept așa cum a fost ea și cum este. Iar gândurile mele sunt ocupate acum.
Misterioaso! Care e gustul libertății unei femei celebre?
Într-o seară, înainte de Revelion, stăteam acasă lângă pomul de Crăciun după un an plin cu tot ce vrei și ce nu vrei. Eram singură, în casa mea, sărbătorile de iarnă băteau la ușă, iar eu mă simțeam cea mai fericită și împlinită persoană de pe Pământ. Aveam lacrimi în ochi de fericire și gratitudine. Acesta este gustul pe care îl simt mereu de ceva timp încoace.
Lucrurile pentru care merită să trăiești, care sunt?
Viața merită trăită din plin, nu lucrurile.
Ce citești?
Citesc mai multe cărți, nu le iau pe rând. De regulă, motivaționale, biografice. Dar și ascult podcast-uri, pentru că îmi este mult mai ușor să fac mai multe lucruri în același timp. Spre exemplu sport, alergat sau ascult ceva fain pe drumul spre operă.
Zi-mi despre lumea ta, viața din afara scenei și a actelor de caritate.
O ador. Atunci când sunt acasă îmi place să organizez cine sau întâlniri în care să adun mai mulți prieteni, familia și să mă bucur de timpul petrecut împreună. Cred că asta e atât de important pentru mine, care sunt mai tot timpul plecată și foarte ocupată atunci când cânt. Mă implic mult în ceea ce fac și devin o altă persoană atunci când lucrez. Chiar parcă trăiesc în două lumi diferite. Câteodată îmi place să îmi umplu timpul și să călătoresc, să fac multe activități gen călărie, mers cu bicicleta, jogging. Alteori îmi place să mă izolez și să privesc filme, să nu fac nimic, să lenevesc.
Am prietene peste tot în lume și mă bucur să călătoresc și să ieșim împreună. Uneori chiar îmi place să merg să locuiesc într-un oraș, chiar dacă nu cânt acolo, doar ca să cunosc mai multe despre lumea asta mare și frumoasă în care trăim.
Ce ai vrea să se întâmple după 35?
Aș vrea ca viața să mă surprindă. Nu vreau să spun ce îmi doresc. Chiar vreau să mă ia prin surprindere.
