ROZA VÂNTURILOR
Azi despre... O cafea cu mine
Sunt zile printre zile. Dar pe toate le încep cu o cafea. Dacă mă trezește? Hm. Nu întotdeauna. Cafelele matinale pot fi ca aerul, pot fi cântate, pot fi de o secundă, pot fi dulci fără să le torni zahăr, pot fi cele mai amare de pe lume chiar și când răstorni în ele două lingurițe pline de cristale.
Pot fi și împărțite. Da... Nu sunt zgârcită să împart gura de cafea cu gura lui... Dar se întâmplă rar. Tot mai rar. Șuieră vântul în dormitor? E o roză a vânturilor. Mereu altfel. Și eu mereu o altă femeie.
Am impresia că dacă ar fi un El în viața mea, ar avea certitudinea că trăiește cu mai multe femei deodată și poate chiar ușoara ezitare la gândul... „Oare cu ce adiere de vânt mă trezesc mâine?”
Cafeaua cu mine e o simplă cafea.
Și, totodată e „acea cafea”. Incomparabilă.
Nu aleg arome, nici rom, nici ciocolată, nici vanilie... o vreau adevărată. Un espresso. Un long espresso. Un tabiet egoist.
[profil]
37 de ani
Ea.
Iubitoare de ei.
Dar single.
Fără prieteni de companie.
Albituri scrobite
și albe.
Perne moi.
Cafea matinală. Obligatoriu.
Foto: unsplash.com, pixabay.com