Prima oară când am auzit de Sjón eram sigur că e vorba de un autor islandic foarte vechi, autor de saga. Într-un fel așa și e: chiar dacă are doar 57 de ani, Sjón e un monument viu, deși nu a mâncat lilieci pe scenă sau nu a spart sticle în public ca să se taie pe coaste, cam toți cititorii din lume au auzit de el, iar cei mai norocoși l-au și citit. Scriitorul islandez a avut însă parte de lucruri spectaculoase, dar e vorba de un senzațional pe care îl merită, nu despre căutatul cu lumânarea. De exemplu a scris multe texte pentru celebra cântăreață islandică Björk, cu care, de altfel e prieten bun. Pentru textele din coloana sonoră a filmului lui Lars von Trier Dancer in the Dark, Sjón a fost nominalizat la Oscar.
Deși e foarte cunoscut și ca poet, până acum au fost traduse în română doar romane: Ochii tăi m-au văzut (Editura Niculescu, 2008), Vulpea albastră (Editura Polirom, 2014), Din pântecul balenei (Editura Polirom, 2019). Le-am citit desigur pe toate, am citit și poezie în engleză pe net. Din câte am auzit, editura Polirom lucrează acum la o altă traduce a unui roman de-al lui Sjón, pe care, desigur, nu sunt singurul care îl așteaptă.
Mi-au plăcut toate romanele lui, chiar dacă sunt foarte diferite, experimentul literar fiind un punct forte al scriitorului islandez. Ochii tăi m-au văzut este probabil cel mai halucinant, chiar dacă are și o abordare istorică, Vulpea albastră e ca un basm în care fiecare cuvânt e la locul lui, nu îl poți înlocui. Am să mă opresc acum la Din pântecul balenei, pentru că e cel mai recent roman publicat în română.
Romanul îl are ca personaj principal pe Jónas Pálmason, un naturist autodidact, magician, poet. Jónas Pálmason este creat după un personaj real, Jón Guðmundsson (1574–1658), iar pentru scrierea acestui roman Sjón a declarat într-un interviu că a stat multe ore în Biblioteca Națională din Islanda, ca să se documenteze și să scrie. Sigur că Din pântecul balenei e legat de profetul biblic Iona, Jónas Pálmason fiind o combinație între Jón Guðmundsson și Iona. Acțiunea începe în 1635 și e împărțită în echinocții și solstiții. De altfel, citind romanul mi-am amintit de o piesă, foarte frumoasă, a lui Björk, Solstice, pentru care Sjón a scris textul.
Exilat pe o insulă după ce a fost declarat eretic, din cauză că n-a vrut să participe la masacrul unor vânători basci, Jónas trăiește alături de soția sa, apoi singur, fiind alinat doar de amintiri și de cunoașterea păsărilor, plantelor, pietrelor și peștilor care-l înconjoară. Romanul are multe astfel de inserții, care par însemnările poetice ale unui naturist. Deși nu există vreo notă, bănuiesc că Sjón le-a luat chiar din scrierile lui Jón Guðmundsson, pe care islandezii le cunosc.
Trăirile lui Jónas sunt strâns legate de Dumnezeu (scene crude cu persecutarea creștinilor catolici, care și-au îngropat icoanele ca să nu fie distruse și făceau liturghii pe ascuns), de natura cruntă a Islandei cu toate formele ei de viață, de relația lui cu oamenii, care vine tot dintr-o raportare la Dumnezeu. Fiind din Islanda, o țară în care credința în Dumnezeu este declarată o boală mintală de anul acesta, romanul lui Sjón mi se pare curajos.
Nu am să vă povestesc romanul, vă spun doar că e scris altfel, e fragmentar și experimental, cu bucăți scrise cu o poftă imensă (se simte asta) și chiar dacă Jónas e singur, veți găsi o grămadă de personaje, de la Lucifer, Adam, arhangheli la păsări. E o mult prea zgomotoasă singurătate, ca să folosesc un titlu al lui Bohumil Hrabal, unul dintre autorii preferați ai lui Sjón (și al meu).
Am avut norocul să-l cunosc pe Sjón la Poesiefestival Berlin, unde ambii am fost invitați la o secțiune cu poeți din afara UE. Și acolo am avut o surpriză, pe cât de mare e ca scriitor, pe atât e de plăcut ca om. L-am reîntâlnit toamna trecută la Iași, în timpul FILIT-ului, unde i-a impresionat pe toți. Poate, cândva, va ajunge și la vreun festival din Chișinău, sper să nu ne strice virușii planurile definitiv.
Căutați-i cărțile lui Sjón, ascultați Björk și fiți sănătoși!
* Sjón, Din pântecul balenei, traducere de Anca Diaconu, Editura Polirom, 2019
