Autor: Ileana Rusu
(aproape roman)
- Îmi place look-ul tău.
- Și mie degetele tale.
Cele două poze – una cu o bucată de mare liniștită și alta cu degetele de la picioare – au fost observate în timp ce listam profilurile pe un site de matrimoniale. Aproape patru ani au trecut de când n-am mai pășit prin acele bordeluri virtuale și abia după ce am ieșit dintr-o relație toxică, în care stațiile cu zâmbete au fost mult mai puține decât cele în care eram numită cu diverse expresii naționale plus ținta unei gelozii bolnave nejustificate, mi-am tras un cont. Nu prea aveam habar ce și cum funcționează pe acolo și mai degrabă din greșeală i-am expediat stăpânului celor zece degete un mesaj.
Ceva de genul: - Hei, bună. Cum te simți?
Banal, adevărat, dar cine să știe atunci unde avea să ducă acest apel robotizat și că el îmi va răspunde? Dar a răspuns. Cu prima frază din acest aproape roman, care trebuia, probabil, început altfel.
Cum ar fi: Jur pe toți sfinții că nu o astfel de soartă și nici măcar astfel de nuvele mi-aș fi dorit să trăiesc.
Și de ce oare caut mereu drame? Când mă satur de cele străine le inventez pe ale mele. Și mi se par atât de perfecte! Cu prolog, epicentrul acțiunii, monolog, lipsă totală de replici. Și le ridic la rangul de mesii crezând că prin ele sunt mântuită și ar trebui să le aduc drept jertfă pe altarul fericirii. Scarificate pentru ca nu cumva să le repete și altele. Sau alții. Ori nimeni.
Discuția mea cu el a oscilat de la look la sâni, de la masaj la injustițiile umane, de la cărți și lecturi la bancuri acide de la care chiar să râzi. Și la orgasm intelectual trăit de ambii în același timp. Nici nu vă imaginați ce libidou gramatic poate fi trezit atunci când și tu, și el scrieți fără greșeli! Și fraze întregi, cu virguli și alte semne de punctuație. Am ajuns, rapid și sigur, până hăt după miezul nopții. Era vineri seara și în casele bune se urmărea RAT (Românii au talent), emisiunea care îi inducea și lui o stare de bine și atât eu, cât și el, am renunțat la backstage-ul sincerității și am povestit, în linii generale, despre filosofii sterile. Dar atât de fain ambalate în neologisme și expresii cu tenta unei dorințe nespuse (pentru moment), încât aveam impresia că am trăit în cele câteva ore atât cât nu am simțit în ultimii zece ani.
- Ești primul cu care vorbesc pe acest site...
- Și ultimul!
Și a fost și ultimul. Intuiția m-a ajutat să ochesc direct în țintă cu multe chestiuni legate de el, cum ar fi relația cu părinții (m-am și simțit protagonista serialului Sex/Life), culoarea preferată, gătitul, fratele cu care e în relație proastă, studiile pe care le-a făcut. Și încă multe. Multe altele. Dar și ceva care mi-a săgetat creierul, un subiect pe care însă l-am evitat. Știam – ba –nu! – eram sigură că inteligent cum este îmi va recunoaște singur.
Senzația creată de el semăna cu niște ape. Curate. Și el strălucea în imaginația mea ca un felinar pe un țărm. Ceva în creierul meu s-a aprins chiar, un beculeț care semnala că gluma poate deveni cea mai anti-prozaică izgonire din Eden. Corpul manifesta erupții dezmembrate și sânii au început a se contura proeminent sub pijamaua vărgată.
- Știi codul la canalele pentru adulți?
- Nu.
- Rău. Patru de zero.
Am emigrat de pe site pe WhatsApp. Mi-a trimis și două poze. Una din tinerețe și alta recentă. Curiozitatea lui a afectat un pic din misterul acelui dialog nocturn, pentru că imediat a înțeles cine sunt și cu ce respir. E atât de simplu azi să afli cine-i omul doar după numărul de telefon. Aplicațiile îți permit să îi numeri pașii, să-i cizelezi respirația și să vezi cu cine doarme.
- De ce ai ruinat această taină?
- Dar asta nu afectează în niciun fel.
Pentru moment, chiar a afectat. Făcu o pauză în discuție. Și am crezut că e un alt laș speriat de numele și personalitatea mea.
- Cum poți fi atât de diferită?
- ...?
- La poze mă refer.
Era clar că a intrat pe pagina mea de Facebook. E publică și oricine are acces la informațiile postate și distribuite.
Am mai răsfoit odată profilul lui de pe site. Erau tot două poze- una în care o mare încerca să spună ceva și alta în care degetele de la picioare tăceau despre multe.
To be continued...
Foto: unsplash.com