Text: Corina-Maria Dreaglă
Foto: Alex Iordache
Sunt Ana Danilescu, mama unui copil plin de energie și curaj, care îmi amintește că frumusețea vieții se ascunde în cele mai neașteptate locuri și că fiecare moment este o oportunitate de a explora și de a crește. Prin el, învăț să trăiesc cu inima deschisă și cu mintea liberă, să privesc lumea cu ochi curioși și să descopăr noi tărâmuri ale sufletului. Alături de soțul meu, care este o prezență constantă și un sprijin de neînlocuit, trăiesc cea mai frumoasă viață pe care mi-o pot imagina.
Sunt luptătoarea care crede în minuni, iar viața mea este o dovadă că acestea există. Până la vârsta de 35 de ani, am explorat mai toate aspectele vieții, dar întotdeauna am găsit curajul să merg mai departe și să văd partea bună a oricărei situații, indiferent de obstacolele pe care le-am întâlnit. Ultima mea experiență, lupta împotriva cancerului, a fost cea mai grea încercare prin care am trecut, dar care mi-a adus și multe conștientizări.
AMINTIRI
Copilăria mi-a fost călăuzită de iubirea părinților mei, doi oameni speciali, care s-au dedicat întru totul rolului lor. Mama a fost lucrător medical cu o educație aleasă, iar tatăl meu este profesor de muzică, cu o pasiune enormă pentru simfonia vieții. Părinții mei au reușit să mențină un echilibru perfect între viața lor profesională și cea familială. Însă, recunosc că uneori simțeam lipsa lor de timp și de atenție. Pentru a compensa aceste lacune, în fiecare vară mergeam la bunici, la țară. Îmi aduc aminte de diminețile când mă trezeam cu liniștea satului sau de cântecul greierilor, care mă însoțea până seara târziu. Acolo am învățat să trăiesc în armonie cu natura și să mă bucur de lucrurile simple. Bunicii mei au fost cei care mi-au cultivat valori precum răbdarea, bunătatea și înțelepciunea. În acele momente, îmi doream să am parte de mai multă implicare din partea părinților, însă astăzi înțeleg că ei au făcut tot ce au putut pentru a ne oferi o viață frumoasă și asigurată.
MAI MULT DECÂT UN JOB
Meseria m-a ales și nu eu pe ea. Îmi amintesc și acum toamna anului 2012, când Lilu mi-a sugerat să fac practică în televiziunea la care aspirau mulți să ajungă.
Am un respect aparte pentru echipa Jurnal TV. Prin munca noastră colectivă, am reușit să creăm programe de televiziune care au schimbat, la propriu, viețile oamenilor, iar asta este o realizare care mă face foarte mândră de munca pe care o fac. Și sunt mândră de produsul pe care îl realizăm împreună.
DESPĂRȚIRE. NEACCEPTARE. DURERE.
Acum câțiva ani am pierdut-o pe mama, iar aceasta a fost una dintre cele mai dificile perioade din viața mea. Deși știam că mama mea luptă de mult timp cu o boală grea, nu am putut să mă pregătesc pentru moartea ei. A fost un moment care m-a depășit complet și am trăit un fel de stare de șoc. Nu puteam să cred că nu o voi mai vedea niciodată și că nu voi mai putea să-i vorbesc.
Această despărțire a adus multă durere și tristețe în viața mea. Deși știam că pierderea este inevitabilă, nu am putut exterioriza emoțiile ce m-au năvălit. A fost o perioadă de deznădejde, tristețe și oboseală, însă nu aveam altă opțiune decât să fiu puternică. Atunci, aveam un copil de două luni, iar surioara mea avea zece ani. Așa s-a întâmplat că Isai a ales să vină prematur pe lume, ca să-și vadă bunica.
Deși este greu să vorbesc despre asta, am învățat să păstrez amintirile și momentele fericite petrecute împreună cu ea, în inima mea.
CEA MAI TRISTĂ VARĂ
Într-o zi de august, am simțit că este momentul să fac un control de rutină. Nu aveam nicio suspiciune că ceva nu ar fi în regulă, dar m-am gândit că e bine să investighez. La câteva zile după vizita la medic, am primit rezultatele. Nu am știut cum să reacționez, dar am simțit că trebuie să îmi păstrez calmul și să fac tot posibilul să mă vindec.
A urmat o perioadă dificilă, plină de intervenții chirurgicale, tratamente și zile în care simțeam că nu mai pot. Dar am avut mereu alături familia și prietenii mei, care m-au susținut în fiecare moment și mi-au dat puterea să merg mai departe. În ciuda tuturor obstacolelor, am învățat să trăiesc în prezent și să mă bucur de fiecare clipă.
Una dintre cele mai dificile realități pe care le-am avut de înfruntat în această perioadă a fost să accept faptul că nu voi mai putea avea copii. A fost o adevărată lovitură, dar am realizat că viața este mai importantă decât orice și că trebuie să prețuiesc ceea ce am deja. Am un copil minunat de patru ani, care mă face să zâmbesc în fiecare zi și asta este tot ce contează.
STOP CADRU
Când am aflat diagnosticul, am simțit cum viața mea se prăbușește. Am pierdut multe din lucrurile care îmi erau dragi, printre care și podoaba capilară. În decursul tratamentului, am început însă să accept noile circumstanțe și am învățat să văd viața dintr-un unghi diferit. La un moment dat, am simțit un val de recunoștință și mulțumire pentru tot ce aveam și pentru ce eram. Fapt ce m-a inspirat să caut o modalitate de a imortaliza momentul prin intermediul artei.
Am hotărât să-i scriu fotografului Alex Iordache, un artist talentat și sensibil ce m-a ajutat sa găsesc ceea ce căutam. El a înțeles intenția mea de a ilustra procesul de transformare a durerii în iubire și a creat un pictorial care a transmis perfect această emoție. Prin intermediul imaginilor, luminii și a efectelor vizuale unice, a reușit să surprindă momentul de acceptare și împăcare, transpunând în imagini emoțiile și gândurile mele.
O experiență ce mi-a permis să văd că, indiferent de circumstanțe, există întotdeauna o cale de a găsi frumusețea și grația în viață. Sunt nespus de recunoscătoare că am reușit să merg în această călătorie unică, prin intermediul fotografiei, cu un artist talentat ca Alex Iordache.
CANCER
Ziua în care mi s-a comunicat... a fost un moment dificil și tensionat, deoarece nu mă așteptam la un asemenea diagnostic. A trebuit să fac față multor emoții și trăiri interioare, inclusiv fricii, incertitudinii și neliniștii. Cu toate acestea, am încercat să rămân puternică și să găsesc resursele interioare pentru a confrunta această provocare.
Deși a fost o experiență complicată, cred că această provocare a fost o oportunitate de a-mi descoperi puterea interioară și de a învăța multe lucruri despre mine. Nu consider că a fost o pedeapsă pentru neacceptarea și neliniștea interioară din trecut, ci mai degrabă o lecție importantă de viață, care m-a făcut să mă maturizez și să înțeleg mai bine importanța sănătății și a trăirii fiecărei clipe cu înțelepciune și recunoștință.
Viața mea s-a schimbat semnificativ după întâlnirea cu cancerul. Am avut parte de o perioadă dificilă, cu multe emoții contradictorii, iar tratamentul cu chimioterapie mi-a adus multe limitări fizice și emoționale. A trebuit să-mi reorganizez complet stilul de viață și să învăț să fac față unor situații noi și stresante.
Am învățat, că ne stă în puteri să depășim până și cele mai dificile situații și că, uneori, ceea ce pare a fi un sfârșit, poate fi de fapt un nou început. În ciuda tuturor provocărilor pe care le-am întâmpinat, am învățat să am încredere în mine și în deciziile pe care le iau.
În prezent, sunt în proces de reabilitare. În urmă cu câteva săptămâni, am încheiat ultima ședință de chimioterapie și mi-am dat seama că viața mea va fi diferită de acum încolo. Sunt în căutarea unui stil de viață sănătos și al unui regim alimentar corespunzător pentru a-mi menține sănătatea.
În ciuda tuturor obstacolelor pe care le-am întâmpinat, sunt recunoscătoare pentru fiecare zi pe care o am și pentru faptul că am aflat atât de multe lucruri în această călătorie. Am învățat să-mi prețuiesc sănătatea, să fiu mai încrezătoare și să-mi iau timp pentru a mă relaxa și a mă îngriji. De asemenea, am început să apreciez fiecare moment petrecut cu familia și prietenii mei și să le mulțumesc pentru sprijinul lor necondiționat pe parcursul acestui drum dificil.
FAMILIA MEA A FOST STOICĂ ȘI OPTIMISTĂ PENTRU MINE. Soțul meu, care a fost întotdeauna acolo pentru mine, a fost o sursă de putere și susținere în toată această experiență. A urmat o perioadă dificilă, plină de investigații, tratamente și zile în care simțeam că nu mai pot.
De asemenea, am avut norocul să întâlnesc oameni care m-au sprijinit necondiționat și mi-au arătat dragostea lor în cel mai profund mod posibil. În plus, rudele și prietenii mi-au fost alături și mi-au oferit suportul lor emoțional și moral pe tot parcursul.
În această perioadă am realizat că am oameni minunați în jurul meu, care mă iubesc și mă susțin, iar acest lucru mi-a dat forțe să lupt și să înving această boală.
Am descoperit că dragostea oamenilor care îți sunt alături în cele mai grele momente și iubirea lor, te pot ajuta să depășești orice obstacol.
În momentele în care simțeam că nu mai pot face față, solicitam sprijinul psihoterapeuților.
De asemenea, am învățat să găsesc liniștea în momentele de singurătate și să mă atașez de gândurile pozitive. Am citit multe cărți despre dezvoltare personală și am urmat diferite terapii și cursuri care m-au ajutat să învăț să gestionez mai bine stresul și anxietatea.
Am realizat că viața poate fi foarte fragilă și am ales să îmi petrec timpul cu cei dragi și să fac doar lucrurile care mă fac cu adevărat fericită. Sănătatea mea este pe primul loc și iau decizii care sunt în favoarea acesteia.
Astfel, am reușit să trec peste momentele dificile și să îmi recâștig încrederea și speranța într-un viitor frumos și plin de bucurii.
Am început să practic meditația și yoga, pentru a-mi găsi liniștea interioară și pentru a-mi ajuta mintea să se concentreze. În timpul tratamentelor, am făcut psihoterapie și am discutat cu un specialist despre toate emoțiile și trăirile mele, ceea ce m-a ajutat să depășesc stresul și anxietatea.
Am învățat să mă axez pe momentul prezent și să trăiesc fiecare zi cu intensitate maximă, indiferent de obstacolele sau provocările pe care le întâmpin.
În final, pot spune că această experiență mi-a adus o nouă perspectivă asupra vieții și m-a învățat să apreciez fiecare zi și fiecare moment petrecut cu cei dragi. Sunt recunoscătoare pentru viața mea și pentru faptul că am putut depăși această provocare.
Celor care ar primi un asemenea diagnostic nedorit, vreau să le transmit că nu sunt singuri. În ciuda faptului că această situație poate fi una înfricoșătoare și copleșitoare, există resurse și oameni care pot oferi ajutor și sprijin.
Este important să credeți că sunteți mai puternici decât diagnosticul și că există speranță și opțiuni de tratament disponibile.
Deși este greu să primești anunțul despre boală, suntem ființe puternice și avem capacitatea de a trece prin momente dificile. Asumarea responsabilității pentru propria noastră vindecare, indiferent de ce ar putea însemna asta, este un pas important pentru a depăși orice provocare. Amintește-ți să rămâi în contact cu tine, dar și cu tot ce este cu adevărat important în viața ta. Nu uita să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai deja în viața ta. Cu încredere, răbdare și perseverență, vei putea depăși această experiență și vei ajunge să descoperi o viață plină de bucurie și fericire.
Pe parcursul acestui drum, am învățat că viața poate fi imprevizibilă și că este important să ne bucurăm de fiecare zi și de fiecare moment.
Imaginar vorbind, dacă m-aș întâlni cu Dumnezeu, l-aș cuprinde. Apoi i-aș mulțumi pentru fiecare zi și pentru fiecare moment pe care mi l-a oferit în această viață și pentru toate binecuvântările de care m-am bucurat. I-aș cere apă bună și pace în lume.
Sper că povestea mea va fi o sursă de inspirație pentru oricine trece acum prin momente dificile și va arăta că și atunci când s-ar părea că totul este pierdut, putem găsi puterea și resursele necesare pentru a ne ridica și a merge mai departe. Doamne ajută!
