RED CULT
1923
Poveste
Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...
Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.
Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.
- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.
Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?
(George Bacovia)
________________________________
*O port în minte de mai bine de 15 ani. În timp ce toate celelalte poezii învățate au dispărut fie de tot, fie mi-au lăsat un vers, „Poveste” o țin minte integral și mă prind uneori că o recit mergând pe stradă... Îmi dă o melodie de fiecare dată, începând cu primul vers... „Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă...?” Prin „Poveste”, am descoperit pe atunci un alt Bacovia.
2019
INELE
… aruncă gândurile dincolo de maluri
ca să respire amintirea…
dimineții aceleia.
În dimineața aceea clepsidra se opri
fruntea ta mirosea a cer
pe care buzele mele pășeau atent.
Încet.
Cafea? Mă întrebai din ușa visului meu.
Îndulcită de tine îi sorbeam savoarea.
Singura cafea deloc amară din viața mea.
E ca și cum azi ai trăi din nou o zi de mai
de altădată.
E ca și cum azi ar fi dimineața aceea.
Aruncă gândurile dincolo de maluri
Și uită de orice chei.
Evadăm?
(Doina Popa)