REDitorial
Mi-e dor de vară. Şi am strigat să vină vara, după încă o primăvară ciudată, incertă, nehotărâtă. Ambiguă. Ezitantă. Amăgitoare. Schimbătoare.
Mi-e dor de oameni rari. Uşori. Frumoşi ca viaţa. Care ştiu. Care cunosc. Care înţeleg subtilul şi împrăştie uneori metafore. Fără să ştie. În ultimul timp asemenea tipaje par nişte anomalii ale societăţii. Tupeul şi ignoranţa s-au cocoţat în capul mesei, pentru că sunt mai încrezute. Oamenii de calitate sunt împinşi la marginea cortului şi răspund cu tot mai multe îndoieli la întrebarea CINE SUNT sau CINE ARE NEVOIE DE MINE?
Mi-e dor de timpurile de nu foarte demult, când publicitatea creativă, delicată, deşteaptă ajungea la televizor, în reviste bune ca VIP magazin sau alte câteva reviste bune. RED încă nu era. Acum, branduri pe care le credeam inteligente aleg să se facă cunoscute prin oameni - tiktok, care nu au citit nicio carte şi nu ştiu sensul cuvântului publicitate.
Mi-e dor de lumea care nu era cu picioarele în sus, dar cu capul în nori. Considerată normală. Visa frumos, crea frumos, se bucura cu verbe şi emoţii.
Mi-e dor de timpurile când oamenii apreciau artistismul. Când o revistă însemna creativitate, nu 200 de dolari pagina.
Mi-e dor de cuvântul DOR. Nu e un cuvânt modern, dar e emblematic.
Dor e cuvântul care povestește despre noi în totalitate.
Dragostea înseamnă Dor.
Sexul poate fi fascinant doar prin Dor.
Când dorul dispare, spunem că a rămas dragostea. Altfel de dragoste. Profundă.
Dar când ţi-i dor de Dor, ce faci?
Îl cauţi?
Îl aştepţi?
Înveţi să trăieşti fără el?
Cei mai fericiţi oamenii sunt cei cărora li-e Dor mereu. Chiar de cineva care e cel mai aproape. Crezi?
Eu cred.
Cu drag, Rodica Ciorãnicã