Text: Corina-Maria Dreaglă
Foto: Victoria Viprada
n fiecare an, la începutul toamnei, în pitoreasca vale elvețiană a râului Verzasca, are loc Festivalul Verzasca Foto. În acest an, printre expresivii participanți în oaza artei a fost și fotografa Victoria Viprada. Fiind selectate de un juriu internațional, lucrările sale au devenit parte din principala expoziție a festivalului.
Imaginile oglindesc un dialog poetic monocrom între natură și corporalitatea umană. O trăsătură distinctivă a festivalului este prezentarea specială a lucrărilor fotografilor în dialog cu pădurile, munții, peisajele naturale.
Valea râului Verzasca este una dintre cele mai pitorești destinații ale Elveției, iar râul este recunoscut drept cel mai transparent din lume.
Despre această experiență altfel, dar în aceeași cheie artistică specifică creației sale, dezvăluim din primă sursă – în discuție cu Victoria Viprada.
„Through Touch” este expresia mea artistică pe tema regândirii problemelor corporale, a nevoii de atingere în noile noastre realități complexe.
Este un proiect foto format din mai multe straturi semantice, care, împletindu-se, dau acea senzație volumetrică și multifațetată pe care am vrut să o împărtășesc privitorului. Proiectul este format dintr-o serie de poze și videoclipuri, care pot fi prezentate sub formă multimedia.
Pentru acest proiect am muncit în calm și liniște timp de 8 luni. Lucrările au fost efectuate în diferite momente și în diferite locații. Eroii fotografiilor mele sunt atât oamenii, cât și natura. Contactul vizual, interacțiunea cu propriul corp, o piatră, textura scoarței copacilor, mușchiul pe ramuri sunt metafore ale celor vii și ale necesarului. „Naturalul”, în contact cu o persoană, pare să suprime foamea de comunicare fizică obișnuită. Iar persoana ce este izolată, trăiește cu senzații tactile ale trecutului.
Totul a început cu plimbările mele în parc în timpul unui blocaj dur. Aceasta a coincis cu săptămâni la rând de ceață. Aer rece umed, alei pustii... În această atmosferă, izolarea a fost simțită ca niciodată. În acel moment, mai mult decât orice altceva, am vrut să surprind această stare specială și să o reflect în operele mele.
Eroii proiectului sunt câțiva băieți și fete din lumea artei, pe care i-am simțit aproape de sentimentele mele. Maria-Magdalena Cucu, Diana Altfel, Alexander Nikitin și Alexei Orlenko sunt protagoniștii care au acceptat să intre în lumea mea.
Când am revenit acasă, am fost copleșită de emoții de extaz și plenitudine. Un punct important remarcat de participanții la festival a fost faptul că am prezentat practicile mele vizuale, care ar putea deveni parte din tema comunității artistice internaționale, și nu problema socială locală a statului meu. De obicei, un reprezentant al unei țări precum Moldova este așteptat să proiecteze proiecte legate de teme precum sărăcia, Transnistria, migrația populației. Exprimându-mă și prezentându-mă în subiectul contextului mondial, consider că am făcut un pas mare ca artist.
Din păcate, acasă nu avem festivaluri. Iar apariția lor ar putea fi un bun motiv pentru turismul internațional în Moldova, pentru dezvoltarea provinciilor și regiunilor. Avem o mulțime de fotografi talentați, care explorează teme sociale, natura moldovenească, iar asta mă face fericită.
Sper să reușesc să prezint proiectul „Through Touch” pe plan intern. Acum sunt în căutarea unui spațiu în care să implementez instalații foto și video în format multimedia.
Aleg să lucrez cu imagini alb-negru numai dacă văd nevoia. În cazul proiectului „Through Touch”, absența culorii din fotografie a subliniat perfect atmosfera abstractizată de realitate și a sporit sentimentul de izolare.
Fotografia pentru mine este un mediu unic și accesibil. Pot fi artist aproape întotdeauna și peste tot. Fotografia ca ocupație dizolvă granițele activității mele în ansamblu. Procesul de fotografiere devine atât muncă, cât și creativitate și viață personală. Cu ajutorul fotografiei, creez acea imagine și domeniu de cunoaștere în care fiecare își completează semnificațiile, găsind și aplicând experiența personală.
Cred că ceea ce mă diferențiază de alți specialiști este o abordare poetică și lirică a fotografiei.
