De multe ori sunt supărat că volumele de poezie sunt neluate în seamă sau nu atât cât ar trebui, cât ar merita. Vorba lui Sjón, despre cărțile căruia am scris în numărul precedent: fiecare romancier bun are în el un poet. Da, într-adevăr, proza este mai vizibilă, proza vinde, cum spun editorii, iar poezia te face poet, te mai duce (sau te ducea, până în martie 2020, of) la festivaluri, te face un fel de sectant. Mă gândeam și eu despre ce carte să scriu pentru RED în numărul ăsta și automat m-am gândit la romane. Am scris înainte despre două romane de Dan Coman și Sjón, chiar dacă ambii sunt poeți foarte buni. Dar te lași dus de val, vrând-nevrând. Așa că acum am să scriu despre o carte de poezie. Și ca să vă surpind și mai tare, despre cartea de debut a unui poet din Chișinău.
E vorba despre Un cap pentru un coș de gunoi de Artur Cojocaru, unul dintre volumele câștigătoare ale concursului de debut în poezie Alexandru Mușina/ 2019. Anul trecut a fost un an foarte bun pentru tinerii poeți basarabeni. Au debutat 6 poeți buni, cred că nu s-a întâmplat așa ceva de la independență încoace:
Artiom Oleacu – Miere Pentru Toate Exponatele, Editura Tracus Arte (volum câștigător al premiului „Alexandru Mușina”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a) Veronica Ștefăneț – scrum, Casa de Editură Max Blecher (câștigătorul celei de-a noua ediții a concursului anual de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher) Dan Negară – Triphopuri, Editura Paralela 45 Rodica Gotca – Frontiere desenate în aer cu pumnul (câștigător al concursului „Porni Luceafărul…”), Editura Eikon Vitalie Colț – pacea din transnistria, CDPL și amintitul Artur Cojocaru cu Un Cap Pentru Un Coș De Gunoi, Editura Tracus Arte (volum câștigător al premiului „Budila-Express”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a). Dacă o mai numărăm și pe Cătălina Bălan, cu volumul Cutii, ca basarabeancă (dar ea, deși e născută la Chișinău, e mutată la București din copilărie), atunci avem chiar șapte debuturi! Glumă-glumă, dar dacă ar apărea anual atâția poeți buni, rândurile sectei ar bate ușor prozatorii! Dar să revin la Artur Cojocaru. L-am cunoscut la cenaclul Republica al Bibliotecii Municipale. Când a vorbit despre poezia ascultată la cenaclu, am simțit că băiatul era interesat de poezie. A revenit și la cenaclu, a frecventat și atelierul Vlad Ioviță, condus de Dumitru Crudu. Artur a reușit o performanță: la un an de când se apucase de scris era deja publicat într-o antologie de poezie basarabeană apărută la Londra (pentru că Mircea Dan Duță, auzindu-l la Festivalul Internațional Primăvara Europeană a Poeților, n-a putut să-l lase pe dinafară). Au urmat invitațiile la festivaluri și cireșica: volumul editat la Tracus Arte, după un concurs al cărui juriu a fost compus din Alexandru Cistelecan, Ruxandra Cesereanu, Radu Vancu, Caius Dobrescu, Adrian Lăcătuș și Romulus Bucur.
De ce mi se pare important volumul de debut al lui Artur Cojocaru? Pe lângă calitățile estetice, Artur, și prin scris, dar și prin existența sa, marchează o graniță, un nou tip, o nouă generație până la urmă, de copii născuți după 90, care au crescut singuri. Singuri, pentru că părinții au plecat la muncă în străinătate. Ca în majoritatea cazurilor, după câțiva ani în care unul dintre părinți e plecat, se ajunge la divorț, ceea ce desigur traumatizează copiii. Personajul poematic din volumul Un cap pentru un coș de gunoi e, așa cum a spus la lansare Moni Stănilă, ca un roboțel care înregistrează imagini, dar nu încearcă să le explice. Sensibilitatea nu e arătată, dar se ghicește. Poezia lui Artur are câteva personaje, legate în general de copilărie: părinții, bunicii, câteva animale. Deși „roboțelul” nu țipă, de cele mai multe ori nu ne e greu să ghicim ce simte eul: am întins mesele în ogradă/ și am deschis porțile/ oamenii se apropiau/ și mâncau în tăcere/ când m-am așezat și eu la masă/ bunelul m-a plesnit”. Sau: „am fost cu părinții la circul/ de lângă parcul de la izvor/ înainte de spectacol m-am pierdut în mulțime/ stăteam lângă un boschetar/ avea în mâini o bucată de carne împuțită/ totul o să fie bine/ ca în orice familie”.
Eul creat de Artur, sau „roboțelul”, se simte abandonat, e panicat chiar și atunci când e împreună cu bunicii sau cu părinții, abandonul e o stare constantă: „bunica ședea/ la un colț de nuc cu o/ batistă albă pe genunchi/ porcul grohăia în ocolul cu găini/ când am intrat în ogradă/ bunelul ținea/ câinele de lesă/ nu mai lătra e de-al nostru/ am mers în bucătăria de vară/ nu meritam nici măcar apa de la robinet”; „ședeam la masă cu tata/ a spus că pentru asta există familia/ și lucrurile s-au schimbat/ am băut până dimineață/ tata a adormit pe scaun.” Chiar dacă nu acționează, personajul poematic creat de Artur înregistrează toate traumele, legate desigur de plecarea părinților: „bunica mă învăța cum se taie grâul/ cu secera în spatele casei mari/ nu țin minte unde era tata/ când am împlinit zece/ s-a întors după trei zile/ cu o mie de lei în buzunar/ și m-a scos la plimbare”.
Un cap pentru un coș de gunoi e un volum coerent, unitar și pornește de la copilărie, ajungând până la adolescență și la efectele ei (alcool, psihoterapeut, dragoste/sex). Probabil în viitor se va vorbi despre o generație de scriitori care au crescut singuri, o generație abandonată. Artur face parte dintre cei care au crescut frumos, e poet, e pasionat de fotografie și e un foarte bun bucătar. Ținând cont că foarte mulți chișinăuieni au trecut pe la Eli Pili (ba chiar și mulți turiști), s-ar putea ca el să le fi gătit, chiar dacă nu au știut că la bucătărie e un poet.
Înainte de pandemie, Artur avea de gând să facă o mare călătorie prin Europa: în primul rând să meargă să-și viziteze părinții, dar și să bifeze multe orașe importante. Din păcate, planurile i-au fost stricate. Sper ca ele să se realizeze cât mai curând, sunt sigur că s-ar întoarce și cu poezii noi.
Căutați volumul lui Artur Cojocaru, dar și cele ale debutanțior din 2019. Pentru că poezia adevărată se găsește nu doar în manualele școlare.
* Artur Cojocaru, Un cap pentru un coș de gunoi, Editura Tracus Arte, 2019
