Foto: Dragoș Cojocaru
Make-up: Iuliana Sandu
Hair: Sergiu Băcioi
Style: Katea Gri, Piotr Alii
Text: Corina-Maria Dreaglă
DARA
La 8 ani am plecat de acasă de dragul muzicii
Îmi plac artiștii frumoși
Dragostea poate fi și fără drame
„A ierta” e o școală care nu are zi de absolvire
Doar noi putem să ne limităm orizonturile
Un interviu cu cinci titluri. Toate rupte din context. Le descoperi semnificația deplină în șirul de confesiuni de mai jos, pe care le vei citi la fel cum parcurgi un chip frumos, conturând forma, căutând detaliile, cunoscând. Cunoscând-o pe DARA. A avut ocazii să aleagă, i-au fost oferite diverse oportunități, iar ea a ales chemarea sufletului – muzica. DARA știe să trezească emoții, dar oare cum știe să le împărtășească pe ale ei? Copilărie, dor de casă, persoana iubită, alegeri, regrete… vorbim despre toate.
Povestea mea este muzica mea. Nu ascund nimic din ceea ce fac și mereu încerc să pregătesc surprize pentru oamenii care mă urmăresc. Nu sunt deloc timidă – asta știu clar!
Copilăria mea a fost foarte fericită și un pic atipică. Fericirea era despre vara la țară, despre jocurile de cartier și plimbările cu bicicleta cât ținea ziua. Am avut parte de multă dragoste și susținere în familie, ceea ce apreciez enorm de mult acum. Partea atipică este că de la vârsta de opt ani am plecat de acasă. M-am mutat împreună cu bunica mea la Chișinău pentru ca eu să am parte de lecții de muzică.
Am studiat la Colegiului Național de Comerț, apoi a urmat Facultatea de Limbi Străine și, într-un final, am ales muzica. Mereu mi-am dorit să le reușesc pe toate. În lista mea de profesii râvnite, în continuare poți găsi poziții precum pilot sau alpinist…
A fost o perioadă în cariera mea când nu îmi plăceau deloc evenimentele care erau despre altceva decât muzică. Eram foarte focusată pe ceea ce îmi doream să reușesc. Da, era o alegere conștientă și asumată. Acum am descoperit o altă latură a mea. Vreau să cunosc cât mai mulți oameni, să mă inspir din ce creează ei, să ascult istorii, să particip la fuziuni.
Bucureștiul. Nu cred că eu am decis că acolo trebuie să fiu, el mă chema, mă ademenea, mă striga. L-am auzit și am venit. Bucureștiul e cea mai complicată și faină experiență a mea de până acum. Aici am învățat să accept oamenii așa cum sunt, să nu încerc să schimb ceva la ei. Este „locul” care m-a învățat că dragostea poate fi și fără drame.
Pentru mine celebritatea înseamnă comunicare. Comunic atunci când simt, pun limite atunci când sunt invadată împotriva voinței mele.
Relația mea cu colegii de breaslă este frumoasă. Este loc și de prietenie, și de concurență constructivă. Și îmi pare normal să persiste concurența, dar, cea mai importantă este susținerea. La acest capitol suntem foarte bine!
Îmi plac artiștii frumoși. Când spun frumos, nu mă refer la kilograme, aspect, culoare. Sunt oameni care te hipnotizează cu prezența lor, cu muzica pe care o realizează, cu felul în care te fac să te simți ascultându-i.
Succesul într-o țară străină poate fi dificil doar dacă dorești să îl obții într-o zi. Însă, dacă ai un scop bine definit și acționezi prin pasiune, răbdare, multă dedicație – poate fi o călătorie interesantă și frumoasă.
Viața mea nu cred că s-ar fi schimbat prea mult dacă nu plecam în România. Într-un fel am rămas acasă. Casa mea este și în Moldova. Interacțiunea mea cu publicul a rămas aceeași.
Lupta cu kilogramele în plus a fost o experiență ce m-a făcut să fiu empatică cu oamenii care se confruntă cu aceeași problemă. Știu cât de mult trebuie să muncești ca să reușești să vezi în oglindă ceea ce ești în interior. Dar, e cel mai interesant drum pe care orice om îl parcurge într-o formă sau alta.
Cred în excepții, oriunde ar fi ele.
Muzica nu mai este despre geografie. Online-ul demult are viața sa, unde oricine poate deveni mare artist. Câteodată e mai simplu să dai vina pe locul în care te-ai născut, pe cei care te-au supărat sau cei care nu te susțin. Adevărul e mult mai simplu, doar noi putem să ne limităm orizonturile.
Au existat momente când am avut multe dubii și întrebări, dar nu am simțit vreodată că vreau să renunț la muzică. Pentru că ea e mereu cu mine. Atunci când îmi este bine – vreau să scriu, atunci când mă doare – tot muzică vreau să fac. Nu poți să renunți la esența ta.
Piesele mele reflectă o combinație dintre ce am trăit eu și secvențe din istoriile prietenilor mei. Îmi place să transmit stare, care mereu e adunată din mai multe experiențe. Eu sunt un transmițător și îmi asum rolul ca atare.
Când spui că nu ai ierta ceva, Universul neapărat te va pune la încercare. „A ierta” e o școală care nu are zi de absolvire. Așa că, nu zi hop până nu ai sărit.
Cum trebuie să fie bărbatul alături de care aș vrea să fiu mereu?! Acum, e bărbatul de care sunt îndrăgostită. Doi artiști într-o casă... e cea mai interesantă și complicată combinație. Nu știu cât o să dureze, nu mă interesează, tot ce știu e că dragostea necesită un pic de muncă și multă dragoste. Ne-am întâlnit când fiecare avea nevoie de inspirație. Era dezordine totală în viețile fiecăruia. Nu știu dacă ne-am ales… dar e cel mai frumos când doi artiști se întâlnesc și pot să se completeze prin artă. Mai ales când unul cântă și celălalt creează imagine.
Se spune că o viață nu e de ajuns să ne cunoaștem… Cea mai faină descoperire din ultima perioadă este despre mișcare și exprimare prin corp. E impresionant să te lași dusă de val, să dai jos toate limitele și să devii cea mai frumoasă femeie pe care o știi.
Am 27 de ani, nu e timp de regret! Acum îmi construiesc visele, iar aici e nevoie de curaj, încredere și multă pasiune…
TITLURI DE PIESE ȘI ECOURI
Dara este „Nebună” când… e pe scenă.
„Istoria unei fete” este istoria… unei adolescente care a fost rănită din dragoste pentru prima dată.
De „Mii de ori” am… promis că mă opresc la un singur pahar cu vin.
„Înapoi” aș vrea… deloc.
„Prin ploi” aș merge cu… cel căruia nu îi este frică să fie udat de ele.
„Promisiuni” i-am făcut… Nicoletei de 8 ani. Ea mi le amintește când mă fac că le-aș fi uitat.
