Nu l-am cunoscut foarte bine pe Adrian Diniș și-mi pare rău. Pentru că la doar 32 de ani s-a stins, după mai mulți ani de probleme de sănătate, despre care cu toții auziserăm vag. Probabil că în afară de familia lui și câțiva prieteni apropiați, nimeni nu-i băga în seamă boala. Pentru că Adi nu voia s-o arate, nu părea un om bolnav, din contra, îi recunoșteai râsul de departe, iar când îl vedeai, părea plin de viață. Părea chiar amuzant când la întâlniri literare îl suna mama, să verifice dacă se simte bine, dacă e totul în regulă...
Dar chiar dacă nu l-am cunoscut foarte bine, prezența lui îmi era familiară, ori de câte ori mergeam la București. Îl regăseam la fiecare întâlnire de la Institutul Blecher, îl vedeam la târguri de carte, la lansări, la tot felul de festivaluri și lecturi. Adi se bucura de literatură. Se bucura de prietenii lui scriitori. Și râdea. Iar ce avea în suflet se vede acum în volumul Toate zborurile au fost anulate, apărut la Casa de Editură Max Blecher la sfârșitul lui 2020, la 10 ani după debutul apărut la Vinea, Poezii odioase de dragoste, o carte pe care mai puțini au văzut-o. Astfel ar fi vrut Adrian Diniș să-i apară a doua carte, la 10 ani după prima. Și la 2 ani de la plecarea lui, Ana Toma și Claudiu Komartin i-au recuperat manuscrisele de la familie, i-au aranjat textele și au publicat cartea (conține și o selecție din Poezii odioase...).
Toate zborurile au fost anulate este cartea de poezie a anului 2020 (cum a fost numită și pe platforma O mie de semne). Din mai multe motive, chiar dacă până la urmă în 2020 au apărut mai multe cărți bune de poezie. Este cartea vieții lui Adrian Diniș. Noi am scris și înainte, vom scrie și după. E o carte cu o poetică foarte clară, care combină poezia cotidiană, livrescul și ludicul optzeciștilor, biografismul douămiiștilor și maximalismul. E vorba de un maximalism pe care Adi nu l-a mimat, care îi aparține. Pentru el cuvântul moarte nu e unul literar, durerea nu e mimată, nici singurătatea din spitale n-a fost un alint, iar boala și dragostea au devenit în poezia lui aproape sinonime.
Cum Cristian Popescu, unul dintre poeții săi preferați, a lăsat după el o operă care i-a încăput în două volume apărută anii trecuți la Tracus Arte, Adrian Diniș ne va rămâne cu Toate zborurile au fost anulate. Urmuz n-a lăsat după el nici o carte, dar dacă întrebați un român despre Pagini bizare și nu știe, înseamnă că e incult. Cartea lui Adrian Diniș, Toate zborurile au fost anulate, ar trebui să fie pe toate rafturile iubitorilor de poezie română contemporană.
Probabil că dacă Adrian își așeza singur textele, cartea ar fi arătat altfel. Ne dăm seama după textele-variante (cum și Urmuz își rescria la nesfârșit același text), după bucățile de text care se regăsesc în mai multe poeme. Dar el n-a mai avut timp. Trebuie să le fim recunoscători Anei și lui Claudiu, care sunt acum un fel de Sașa Pană pentru Adi.
Citind astăzi din volumul lui Adrian Diniș, parcă poezia lui devine mai clară, dar nu e mai ușor:
„păpădie câmpul ninsoarea trupul tău cancerul
care a înflorit pe rmn inima mea tot păpădie
o să sufli și totul o să dispară o să fiu bine” (Arta dispariției)
„nu prea mai putem să spunem asta, așa-i?
că o să accedem în finală
că timpul trece în favoarea noastră” (Prelungiri)
„asta nu înseamnă
nimic – decât în poezie unde
la fel ca-n radiografiile mele
bolile arată frumos și sunt luminoase” (Radiografii)
„muie, lume reală
muie, doamna profesoară” (Prima bancă)
„la revedere
data viitoare o să facem praf lumea” (Vom arunca în toți cu frumusețe)
„Pe lângă mine până și moartea pare plină de viață.” (Micuța Frida)
Nu uitați să-i căutați cartea, dacă n-o aveți încă. Mai las aici un poem:
Arta dispariției
păpădie câmpul ninsoarea trupul tău cancerul
care a înflorit pe rmn inima mea tot păpădie
o să sufli și totul o să dispară o să fiu bine
și o să fac iar să ningă pentru tine și n-o să mai fiu
singur ca un cuvânt neinventat gheața din limba eschimo-
șilor o să am și eu peste patru sute de cuvinte pentru
păpădie dandelion dent-de-lion diente de leon
cu mâna în gura leului hrănindu-l cum fac bătrânii
cu hulubii din piață precum copilul care se joacă
cu mine și mă transformă în ceva frumos
mort avion sau pasăre cu capul în gura leului
dar o să suflăm și leul o să fie știrb cerul o să fie
plin de dinți în gura leului o să șoptim secretul
cu totul în trupul leului ca-ntr-o balenă pentru că
nu ne-am putut opri în trupul leului trupul tău
într-un câmp de păpădii el însuși câmpul
pissenlit pentru el moartea era să rupi o păpădie
de la rădăcină iar noi suflăm doar în coroana lor
de păpădie copacii din vată de zahăr ninsoarea
trupul tău cancerul inima mea nu sunt decât
cuvinte cuvintele mele pentru păpădie
și cuvintele au spus sunt doar frumoase
nu dor pentru că nu sunt reale sunt păpădii
sufli și dispar și un câmp de păpădii care zboară
și mulți spun că există iadul mai mulți spun
că nu există nimic eu am văzut iadul frumos
acolo frumusețea era făcută doar ca să doară
*Adrian Diniș, Toate zborurile au fost anulate,
Casa de Editură Max Blecher, 2020
