Text de Doina Popa |Foto de Nathaniel Kowalsky | Coordonator de proiect foto: Ana Bivol
Știi cine ești?
Om sunt și nimic omenesc nu-mi e străin.
Sunt un proiect care se vrea a fi construit pe o durată nedeterminată de ani.
O bucată de inimă care nu-și află locul în limita spațiului existent.
Un creier care se zbate într-o insuficiență de cunoștințe, abilități, abnegație și caracter.
Cu toate acestea însă, în orice om coexistă extreme care se pot actualiza pe neașteptate, rămân cu convingerea că ele vor înclina balanța binelui și a adevărului.
Când devii foc?
Adevăratul mister al lumii stă în cele văzute, nu în cele nevăzute, iar atunci când văd și trăiesc Frumosul, la propriu, focul ia amploare.
Tot de foc sunt scrumat atunci când „Prostia” se vrea a fi cântată și dezvoltată, deși este o formă de inflexibilitate, indiferentă la conjuncturi.
Un interviu ca un joc de șah, pasezi și îți vine răspunsul, iar răspunsul te pune pe gânduri la cum mergi mai departe. Nu pe tabla de șah. Pe cea a vieții. El îmi răspunde între fumuri ce-și răspândesc particulele în aerul pe care-l respirăm față în față. Sar de la un gând la altul din sete de a afla de toate. Am în față doar un om.
De ce actor?
A defini înseamnă a limita, m-aș rătăci ca într-un labirint. Îndrăznesc să cred însă că am ales asta pentru a mă înțelege mai bine decât se înțeleg ceilalți înșiși. E o metodă foarte specifică de a te purifica printr-o spovedanie zilnică în fața spectatorului. De a umple golul vieților netrăite vreodată. De a sparge limita tăcerii sau a întunericului.
Ce rol te-a dezbrăcat cel mai mult de emoții și te-a golit umplându-te?
„Frederik” din spectacolul „Colecționarul” de JohnFowles. Am învățat să posed o întreagă paletă de culori ale identităților și țesutului nervos uman. Aici am înțeles că libertatea este cel mai puțin apreciat dar pe care îl poate avea omul, iar atunci când o pierdem, râvnim să vedem măcar pentru o fărâmă de secundă lumina soarelui sau verdele firului de iarbă. Subit ni se trezește pofta de a crea frumusețe și a ne săruta părinții. Ciudat, dar Libertatea este Totul.
Și care joc de rol te-a maturizat?
„Dorian” din spectacolul „Dorian Gray” de Oscar Wild. Desemnat de către Uniunea Teatrală din Moldova drept „Cel mai bun rol masculin” în anul 2016. Un text care te lasă bulversat de iscusința mesajului transmis. Fraze care devin instantaneu motto-uri în cotidian — „Adevăratele minuni ale omenirii se află în capetele oamenilor. Tot în capetele oamenilor, și numai acolo, se săvârșesc marile păcate ale omenirii” – adevăruri care cutremură.
Te consideri un om îndrăzneț? Până unde poate merge îndrăzneala ta în viața de zi cu zi și pe scenă?
Prețul adevăratului curaj este experiența fricii, iar dacă o depășești, poți deveni erou. A te expune în fiecare seară în fața unei comunități de minim 200 de oameni e deja un act de îndrăzneală, chiar dacă deseori frica de a-ți compromite colegii și instituția prevalează. Zodiacal vorbind, sunt prea calculat uneori. În viața de zi cu zi? – până la limita extremă a dragostei. În scenă? Orice de dragul artei, cu excepția faptului de a fi vulgar.
Consideri că viața a fost generoasă în provocări față de tine?
Deosebit de generoasă în toate privințele, fapt pentru care nu-mi ajung cuvinte să mulțumesc. Doar așa am izbutit să excelez, să gust din ambrozie sau amar, să pot face diferența celor 4 puncte cardinale. Provocarea cea mai mare? – probabil ispita de a exista…
Ce te pune cel mai des pe gânduri?
Faptul că trăim într-o epocă atât de limitată și vulgară. O epocă brutal de carnală în plăceri și brutal de banală în scopuri.
Și ce faci când vezi în jur doar ceață?
Conectez farurile anticeață, la propriu și la figurat.
Poți să-ți iubești sufletul când nu-ți iubești corpul... sau invers?
Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. Înainte de a ne iubi corpul, trebuie să ne iubim mai întâi sufletul, și nicidecum invers. Nu poți pleca din tine însuți doar, nu?
Cu ce le hrănești?
Dragoste, terci, iubire, terci, somn…
Tu, cel de acum, ești rezultat al unei „sculpturi” realizate cu propriile mâini sau...?
Plăcerea de a fi apreciat și recunoscut pentru produsul muncii tale este net superioară atunci când știi că ai făcut totul de unul singur. Talentul este ieftin, dăruirea este scumpă, iar dacă înveți să dăruiești, remunerarea cu siguranță va fi una generoasă.
Ce mai lași deoparte atunci când îți lași hainele?
Problemele, soluțiile, oboseala, dorul…
Să jucăm în cuvinte...
zi-mi despre cinci cuvinte în cinci gânduri
LUME
E o comunitate în care, de cele mai multe ori, nu găsim comunicare, ascultare și înțelegere.
LIBERTATE
Știe oare omul liber cum e să nu poți vedea soarele? Să fii ținut în captivitate fără posibilitatea de-a comunica? Să nu auzi ciripitul păsărilor sau ropotul ploii? Nu știe. Libertatea e cel mai de preț dar de la naștere. N-o apreciezi până n-o pierzi.
ZBOR
Abilitate pe care creierul uman o posedă dacă nu i-ar fi fost limitată activitatea doar la 5%-10%. A fost înlocuit însă prin „Gând”, care poate zbura sau materializa instant.
FEMINITATE
Plocon adus Libido-ului masculin. Boala secolului 21 – lipsa ori înlocuirea ei cu pantaloni și ghete.
TIMP
Cât de mult îl frunzărim uneori fără motiv... Am creat singuri unități de măsură pentru a conștientiza asta. Timpul nu are timp. Noi doar trecem prin el. Contează ce urmă lași în acest tic-tac interminabil.
Te las cu tine.
