ALA VENGHER.
Totul de la început

Are un obicei mai greu de întâlnit la alte femei – îşi schimbă radical viaţa la fiecare câţiva ani. Atunci când renunţă la restaurante şi se apucă de macarons. Sau când, nevorbind româna, se mută la Bucureşti. Sau când, nevorbind engleza la perfecţie, se mută la Londra. Şi îşi caută un loc însorit sub ploile englezeşti neanunţate.

Ala, aproape în tăcere te-ai mutat la Londra, fără să dai măcar o petrecere de rămas bun!

(Râde) Eh, mutatul la Londra a fost un vis mai vechi al meu și al fiului meu. Călătoream deseori încolo și trebuie să recunosc că ne-am îndrăgostit de acest oraș. Pentru că îmi doream ca fiul meu să își facă studiile acolo, am grăbit într-un fel decizia. Mereu apăreau motive să amânăm! Ultimii doi ani au fost o etapă de cotitură în viața întregii lumi. Și eu am decis că e cel mai potrivit moment să schimbăm totul și să facem un pas important spre visul nostru. Aşa că, în septembrie, la începutul anului școlar, eram la Londra. Să ştii că putem visa mult timp, dar vine un moment care îți șoptește că gata, trebuie să hotărăşti ceva. Or, eu fac totul repede și merg spre ţintă absolut încrezută că voi reuşi!

La Chișinău ai o afacere frumoasă și dulce, mă refer la Morpho, nu te-a durut inima să o laşi fără tine?
Da, Morpho este pasiunea mea, feblețea mea. Procesul de producere a deserturilor este o artă, unde poţi crea o palitră delicioasă pentru rețete sofisticate, care provoacă admirația clienților noștri. Și ăsta e cel mai plăcut premiu pentru noi. Sunt în acest domeniu de douăzeci de ani. Cu siguranță, asta e ceea ce pot face cel mai bine.

În plus, mi se pare fantastic că această experiență îndelungată are afinități și cu construcțiile, și cu designul, și cu organizarea oricărei afaceri chiar de la zero. Lucrez la câteva minunate proiecte HoReCa acum, dar deocamdată nu sunt gata să discut despre ele. Nu îmi place să vorbesc despre planurile mele, însă despre trecut – oricât este nevoie. Dar în viitorul meu mă strădui să nu permit nimănui accesul. Viitorul e doar al meu până în clipa în care acest viitor devine prezent.

Ce faci de fapt la Londra?
Acest an la Londra pentru mine este unul de adaptare. Primele luni mi-am pus la punct viața propriu zisă, m-am informat, am studiat cum e construită societatea, moravurile și regulile ei, stilul de comunicare, dispoziția, care se spune că se schimbă la fel ca timpul de aici. Când merg într-o țară străină e important să înțelegi mentalitatea locului. La fel, acum câțiva ani, am început afacerea în România. Ignorând sau neînțelegând mentalitatea locală, nu reușești nimic. E o condiție obligatorie de care trebuie să ținem cont.

Ai prieteni acolo?
Da, am reușit să cunosc oameni buni și deschiși, care au încercat să mă ajute cu ce au putut și, de fapt, m-au ajutat enorm. Păcat că Lockdowns ne îngrădește comunicarea și noile cunoștințe. Dar a trecut prea puțin timp. Din experiența proprie, începi să-ți creezi un cerc complex de prieteni abia după trei ani de la sosirea într-o țară.

Spune-mi câteva sfaturi pentru cei care decid să își schimbe viața și se mută într-o metropolă atât de diversă și diferită!

Cel mai prețios sfat este să renunți la toate fricile tale. Este cel mai frecvent și cel mai prostesc motiv care nu ne permite să ne schimbăm viața și să o facem mai bună. Să ignorăm miile de întrebări care ne blochează deciziile sau acțiunile și contribuie la creșterea fricii. Aici trebuie să ne spunem - Gata! Să luăm o hârtie și să trecem pe ea, punctual, toate temerile noastre. Iar după, să transformăm fiecare din ele în probleme care trebuiesc rezolvate.

Aduc aici un mic exemplu. După „zona de confort” cu șofer personal la Chișinău, mi-a fost complicat și înspăimântător să merg la şcoala copilului cu trenul. Pur și simplu mă dezobișnuisem să locuiesc în locuri extrem de populate cu o viață socială atât de intensă și înghesuită. Dar mi-am spus că mă voi descurca. Gările uriașe, orarele trenurilor, oamenii atât de diferiți, trenurile care se opresc doar pentru 2 minute... toate astea mă panicau îngrozitor la prima etapă. Dar știam exact pentru ce sunt acolo și că nu voi permite fricilor mele să mă dezbată din drum. Sigur că m-am descurcat și chiar am reușit să savurez peisajele de după geam, pe ritmul sacadat al roţilor. Doar aşa, pas cu pas, ne putem anula temerile îndreptându-ne spre visurile noastre.

Ce a fost greu pentru tine?
Cel mai greu într-o țară străină este necunoașterea limbii. Engleza noastră este absolut diferită. Să-i înțelegi pe britanici, este practic imposibil. Ei „înghit”sau scurtează cuvinte întregi, iar uneori chiar fraze. Dar aici ne poate ajuta doar practica, nici măcar învățarea, nici ieșirile frecvente în afară.

A fost sau este şi ceva simplu în povestea asta?
La această etapă nu pot spune că a fost ceva uşor în acest început de drum. Cred că primul an este extrem de dificil. Multă rutină și birocrație, pe care trebuie să le rezolvi ca să te poți mișca mai departe. E nevoie de timp. Și înțeleg asta foarte bine, mă uit adecvat și realist la lucruri. Cu răbdare. Răbdarea este cea mai importantă calitate în acest context.

Ce te inspiră în acest oraş al contrastelor?
Îmi place totul în Londra. Absolut totul! Anglia, pentru mine, este magie și farmec, străzi înguste și încântătoare, case scunde de culoarea cărămidei, parcuri verzi peste tot, canale și poduri de o frumusețe cutremurătoare. Mi se face cald și bine doar de la o privire asupra căsuțelor vechi din lemn. Ador să mă plimb, pur și simplu prin oraș, chiar și pe timp posomorât. Londra este prietenoasă și ospitalieră. Manierele engleze și pline de grijă sunt arhicunoscute și asta este adevărat. În cultura britanică ne este acceptabilă agresivitatea. Chiar dacă ați atins un englez cu cotul, el își va cere scuze că a nimerit întâmplător acolo. Energia pozitivă e peste tot. Plus, ei sunt foarte generoși la complimente. Trec pe alături și pot să își exprime admirația pentru stilul tău, inundându-te cu complimente gen: „So beautiful! So stylish!”. Sigur că asta contribuie la o atmosferă pozitivă, în care pur și simplu ți-e plăcut și confortabil.

Eşti de o lună acasă, cum ţi se pare Chişinăul după aerul londonez?
Am observat schimbări mari acasă, orașul nostru e mai curat și mai frumos. Schimbările operate de autoritățile municipale sunt ușor de sesizat. Iar Chișinăul de sărbători a fost pur și simplu o poveste. Prima oară în ultimii 20 de ani am fost la bradul de Crăciun și m-am așezat pe tronul lui Moș Crăciun. A fost foarte frumos și mă bucură evoluția orașului.

Oricum, nu putem neglija faptul că am avut un an greu, HoReCa a ajuns pe burtă în toată lumea. Totuși, câteva localuri din Chișinău s-au dezvoltat chiar foarte bine. Ție în ce locuri din Chișinău îți place să mergi și le admiri ca afacere?

Da, noi am avut de suferit cel mai mult și continuăm să fim afectați de pandemie. Nu aș spune însă că anumite localuri au dus-o foarte bine. Dar faptul că unii proprietari de

Restaurante s-au menținut pe linia de plutire și au făcut tot posibilul să își stabilizeze afacerile – asta e demn de toată admirația. Pentru că cel mai ușor e să dai mâinile în jos și să închizi totul. Doar că munca depusă ani de zile nu e ușor de şters cu buretele.

Știu că nu ești într-o relație acum. Cu siguranță ai atras multă atenție bărbaților din Londra. Cum sunt?
Manierele, educația, atenția caracterizează toți britanicii deopotrivă. Lipsa de grabă și felul în care trăiesc și se bucură de momentele frumoase, este una din caracteristicile de bază ale mentalității de aici. Nu mă grăbesc să fac cunoștință, or viața mea personală chiar nu e o prioritate acum. Ceea ce îmi doresc este să găsesc acel echilibru dintre viața mea interioară și noua lume care mă înconjoară. Să îmi evaluez corect posibilitățile, potențialul real al creșterii, să le cântăresc pe toate și să îmi realizez scopurile cu încredere. Scopul meu a fost mereu succesul, fără succes eu nu sunt eu.

Pandemia, te-a schimbat și pe tine?
Pandemia a schimbat multe în viața noastră, în același timp a corectat anumite comportamente, deprinderi, felul în care gândesc, stilul, i-a făcut pe mulți să își reeavalueze valorile și ceea ce au de făcut. Martie 2020 mi-a făcut țăndări toate planurile.

Investițiile mele au primit lovitura de grație, extrem de dureroasă. Am trăit o experiență colosală de conștientizare a propriei vulnerabilități, fragilități, a pierderii libertății și controlului asupra propriei vieți. În esență, această traumă este o consecinţă a pierderii pe care o retrăim, trecând prin negare, furie, negociere, depresie, acceptare. După atâtea emoții a trebuit să privesc altfel ordinea în care e construită lumea, să-mi reevaluez critic posibilitățile, să-mi găsesc locul în ea. Am reanalizat multe lucruri şi le-am văzut altfel sensul. Am început să petrec mai mult timp cu cei apropiați, să mă văd cu prietenii, sunt mult mai cântărită în decizii și am început să-mi acord mai mult timp mie însămi, pentru că ultimii ani au au fost pentru mine ca o goană după ceva greu de indentificat, invizibil, eram mereu plecată sau pe fugă.

Sunt chiar foarte bucuroasă că viața ne-a oferit o pauză și a făcut curat în valori şi felul în care priveam lucrurile, viaţa în general.

Unde ai vrea să fii peste cinci ani?
Acolo unde mi-am dorit – în Marea Britanie. Sper că peste cinci ani voi reuși să acumulez acel minim de confort pe care mi l-am setat. Pentru că doar de dorința noastră nestăvilită și efortul intens depinde unde ne vom afla. Trebuie doar să îți repeți – Eu mă voi descurca! Eu voi reuși! Știi foarte bine că fără mișcare înainte viața nu are sens.