Photo & Retouch by Kalisa Marcenco
ROZA VÂNTURILOR
Când a venit prima oară Santa la noi doi, eram atât de săraci şi inocenţi, încât ne-am bucurat că pur şi simplu Santa a trecut pe strada noastră. Nu îmi amintesc dacă a lăsat ceva sub pom, dar nu aveam aşteptări. Eram fericiţi. Eram împreună. Visam cum după facultate o să ne întoarcem la o şcoală dintr-un sat şi vom preda limba română.
Îl iubeam atât de mult, încât eram gata să fiu toată viaţa o femeie perfectă ca să-l păstrez ca pe un cadou de Crăciun. Eram sigură că m-aş fi aruncat de la etajul trei dacă ar fi decis să continue fără mine. Eram sigură că aş fi făcut orice să îl întorc.
Într-o zi de Crăciun, o altă zi din alt Crăciun, Santa mi-a adus flori şi un bibelou chinezesc luat în ultimul moment de la piaţa din cartier. Nu mai eram săraci lipiţi şi m-a durut că acest Santa nici nu a încercat să-şi ocupe mintea măcar cinci minute cu mine ca să se întrebe ce mi-ar plăcea să îmi aducă…
Într-o altă zi de Crăciun, o altă zi din alt Crăciun, mi-a dat bani să îmi cumpăr ce vreau. Îmi plăcea lenjeria din dantelă scumpă, alba, neagră, roşie. Dar mi-era frică. Ultima dată mi-a aruncat-o de la balcon şi au stat sutienii agăţaţi în copaci, ca nişte globuri în brad, până a venit primăvara. Nu înţelegea de ce cheltui bani pe ceva atât de delicat dacă mă culcam doar cu el…
Într-o altă zi, o zi din alt Crăciun, mi-a luat ceva ce nu mai ţin minte. Nu, nimic scump. Ştia că nu mă mai bucura nimic de la el. Pentru că nu-l mai iubeam. Nu puteam primi cadouri de la un om pe care nu-l mai iubeam. Mă simţeam îndatorată să îi răspund cu iubire. Or, mereu am fost o actriţă lipsită de talentele pe care le au femeile şmechere…
Într-o altă zi de iarnă, după mulţi ani în care nu mai eram împreună, am stat la o masă de Crăciun pentru cei doi copii ai noştri. Am pregătit ambii daruri frumoase, care miroseau a bunăstare şi a belşug, am privit masa cu bunătăţi, am ciocnit cupele cu şampanie, dar nu am mai găsit cuvinte pentru noi. Niciunul.
Santa ne privea transparent. Dureros de transparent şi imaterial. Acel ultim Santa s-a împrăştiat uşor ca un parfum suav şi rece printre fulgii care cădeau atât de singuri peste geam. Ne-am cuprins cu stânjeneală, abia de ne-am atins obrajii cu un La Mulţi Ani de oameni străini şi supăraţi şi am plecat pe două drumuri care mergeau în sensuri opuse. Santa nu a mai venit niciodată la noi.