Photo & Retouch by Kalisa Marcenco
ROZA VÂNTURILOR
Moș Crăciun? Un fel de „Peștișorul de Aur”. Tot anul ne gândeam ce ne dorim mai mult, iar în noaptea dintre ani așteptam să devină realitate. Acela era momentul nostru, atunci ne permiteam să cerem tot la ce visam, pentru că da, știam, Moș Crăciun trebuie să facă posibil din imposibil.
Cândva eram maxim de fericiți dacă primeam o jucărie sau o carte. Acum, multe s-au schimbat, așteptăm telefoane și gadget-uri de ultimă generație, iar mulți abia de se mulțumesc cu niște lucruri scumpe sau semnate de branduri sonore în lume.
- Și? La ce ți-au folosit toate acestea în 2020?!
A fost un an dificil... un an în care am învățat că nu totul se rezumă doar la ce e frumos. Putem trăi stând acasă, putem exista fără shopping, putem supraviețui fără vacanțe, dar nu putem trăi atunci când rezervele se sfârșesc, când rafturile magazinelor sunt goale, iar tu te gândești la ce provizii mai ai, nu poți trăi cu dorul de ai lua în brațe pe cei dragi. Și, cel mai grav, nu poți ține piept unui virus care a făcut atâtea victime nevinovate, printre care puteai fi chiar tu sau cineva din familia ta.
A fost un an stresant... Dacă la început părea neobișnuit, poate chiar ciudat să porți mereu acea mască pe față, acum, după luni ce par prea lungi, aceasta a devenit ceva ok, parcă nu ne mai deranjează. Singura grijă este să fii în siguranță, să mai bifezi o zi încheiată cu bine și să aștepți acel măreț anunț – „Coșmarul a luat sfârșit”. Dar... până atunci...
Totuși, e vremea cadourilor! … să ne amintim ce am așteptat și să reflectăm mai bine asupra la ceea ce ne dorim cu adevărat!
Era sfârșit de iarnă 2020, soarele abia începea să încălzească și eu deja eram cu gândul la vacanța de la sfârșitul lunii mai, primită cadou de la Moș Crăciun. Mda, cine ar fi știut că vine Coronavirus și nu voi putea ieși nici din casă, nu tocmai să mă plimb pe străzile din Santorini.
În imaginația mea totul era pregătit, așteptam cu nerăbdare această călătorie, dar... a fost mult mai mult. Într-adevăr nu e ușor ca dintr-o dată, peste noapte, să dispară aproape tot ceea ce ieri îți părea o normalitate.
Străzile pustii, sirenele ambulanțelor care se auzeau încontinuu, oamenii din supermarket cu măști și mănuși, ce priveau speriați unii la alții... acestea au fost doar câteva detalii suficiente ce m-au făcut să rezist în apartament nu mai mult de două săptămâni.
Și am plecat... Ca să vezi... evident, nu pe insula grecească...
Mi-am pus cele mai lejere haine în valiză, mi-am adunat cele mai necesare lucruri și am părăsit orașul. M-am dus acasă, în sat...
La început intrasem în panică, apoi m-am calmat. Am acceptat situația așa cum e... După alte vreo 14 zile petrecute acasă, lucrurile parcă prindeau culoare. Chiar dacă nu mai făceam ceea cu ce eram obișnuită - vizite la saloane de frumusețe, munca la birou, sport în sala de forță, shopping și nu mai ieșeam la petreceri... Aveam senzația că m-am întors în timp, fiindcă nu îmi mai aminteam când ultima dată petrecusem atât de mult timp acasă cu cei dragi. Astfel, am înțeles - fericit poți fi oricând, oriunde, important este pe cine ai alături!
Iată că de atunci a trecut aproape un an... și mă tot gândesc, dar anul acesta oare ce îmi mai doresc?!
Cu siguranță vreau: SĂNĂTATE, LINIȘTE și FERICIRE... celelalte cadouri „grandioase” le păstrăm pentru perioade mai bune.