La croitoreasă…
se făcuse coadă, dar așteptam cuminte
cu fusta mamei în brațe,
cu toate gândurile în minte…
Fata din fața mea, cu fâșie îngustă
de catifea…
mi-a zis că vrea fustă mini.
Îmi amintea de cineva.
De acum 10 ani, de o ea
care zburda.
Eu, din fusta mea voiam
nimic altceva
decât să-i adaug poale
lungi, ca să mă pot înveli în ea
așa cum o făceam cândva,
copil fiind, în brațele mamei.
Și așa, cu fusta în pământ
aș putea călca desculț, să mă avânt
și pe bolovanii ce-mi tot vin în cale
și pe nori puhavi crescuți în cuvânt
de rugăciune.
Salut, dnă croitoreasă,
leagă-mi de fusta mamei
cea mai lungă plasă,
mă pregătesc de zbor.
Un zbor în mine peste lucruri ce dor.
Ca să mă înalț una nouă, înțeleaptă,
cea pe care fata din mine o așteaptă.
Pe care mama din mine o așteaptă.
Pe care sufletul din mine o așteaptă.
…
Croitoreasa îmi răspunse...
În zadar ai venit,
Ia ață de la mine,
Un cârlig…
Atât.
CROIESC... CROIM