Text: Corina Maria Dreaglă
Foto: Ala Melnic
Bună. Numele meu este Loredana și am 29 de ani. Istoria mea este povestea unei femei fericite,
care s-a redescoperit în timp, prin prisma unor experiențe, realizări și constatări.
Astăzi, vizualizez totul mult mai matur, iar schimbările din viața mea, probabil au venit atunci
când am fost pregărită să le accept, acum, să le și povestesc... DE CE NU?!
CONȘTIENTIZARE.
Am o mentalitate flexibilă, ceea ce presupune că îmi plac schimbările și evadarea din zona de confort. Dacă încerc să fac o extrapolare, cum eram acum câțiva ani și cum sunt în prezent, aș putea evidenția că am abandonat unele frici, am renunțat la unele persoane și cu certitudine am mult mai multă încredere în mine. Îmi plac mai mult acum și cred cu sinceritate că Loredana din trecut ar aprecia schimbările care s-au produs, iar acest lucru este primordial pentru stimă și acceptare de sine. În dinamică, schimbările nu sunt o surpriză a destinului, ci o decizie pe care ne-o asumăm, iar eu mereu îmi asum propriile decizii.
PSIHOLOGIE.
Am făcut licența și master în drept, perioadă în care și latura mea artistică a decis că e timpul potrivit să se manifeste, iar eu i-am dat elan liber să o facă și în așa fel am savurat perioada în care eram designer și stilist vestimentar.
Oamenii sunt fascinanți, iar psihicul uman dintotdeauna mi-a trezit curiozitate și mă tenta să îl studiez. Așa am decis să mai fac o facultate, cea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență socială.
18 ANI vs. 29 DE ANI.
Din punctul meu de vedere, este o experiență diametral opusă când faci o facultate la 18 ani și la 29 de ani. Indubitabil, ambele au același scop – de a învăța. Însă percepția informației, procesului de învățare și rezultatelor este total diferită. Îmi permit să spun asta în baza celor trăite pe când eram și eu după liceu, la fel ca și mulți alți tineri de acea vârstă, nu aveam o certitudine fondată ce îmi doresc să fac sau să învăț pentru viitorul meu.
La 29 de ani știi (sau aproape știi) ce îți dorești și ești mult mai asumat. Nu mai faci lucrurile mecanic și doar pentru că trebuie, le faci pentru că asta ai decis și îți dorești.
UȘI ÎNCHISE FĂRĂ REGRET.
De-a lungul timpului am început să conștientizez că ceea ce fac nu este doar despre siluete, haine, culori sau stil. Am încercat să văd dincolo de paravanul existenței exterioare și să caut mai multă semnificație și profunzime în cerințele clientelor mele. Oscilam între analiză și adevăratul motiv de ce ele își doreau schimbarea. Până în momentul în care am realizat că marea majoritate de fapt își dorește o schimbare care să vină din interior. Așa am luat hotărârea că îmi doresc să ajut oamenii un pic mai mult. La exterior, din punct de vedere fiziologic, noi nu suntem atât de diferiți unul de celălalt, cu toate acestea fiecare din noi are o poveste interioară, o biografie, o narațiune construită de-a lungul anilor din acțiuni, gânduri, percepții și întâmplări. Iar eu vreau să le știu, ascult, aud, și cel mai important, dacă pot, să ajut.
FERICIRE.
Din păcate, nu există o formulă universală. Întâi de toate, este nevoie fiecare să definească cu deplină sinceritate ce înseamnă fericirea, iar apoi să acționeze în acea direcție. Acest parcurs trebuie să conțină speranță, pentru că speranța este sensul viitorului. Pentru mine fericirea este ridicarea temporară a stării mentale la un nivel superior echilibrului emoțional obișnuit. Iar pentru împăcarea cu sine, primul pas ar fi acceptarea de sine. Sună simplu, dar acceptarea e un proces anevoios, care necesită să ne amintim drama interioară și să ne autoanalizăm, pentru că doar astfel ne putem accepta experiențele din trecut – bune și rele, rudimentare cum sunt și să ne convingem că mâine putem fi mai bine și că vom face alegeri mai reușite.
DRAGOSTE.
Povestea noastră a început fix în momentul când am renunțat definitiv să mai cred că iubirea există, după mai multe eșecuri amoroase și câțiva ani în care am fost singură. Timp care m-a învățat să mă simt confortabil cu mine în singurătate, să mă iubesc, să apreciez și să înțeleg ce anume îmi doresc și ce este din domeniul inacceptabilului pentru mine într-o relație. Viața bate filmul, iar câteodată trebuie să învățăm mai întâi ce nu e dragostea, înainte de a ne întreba ce este.
EL din inima EI.
L-am ales pentru că e diferit. M-a învățat ce e iubirea necondiționată. Cel mai mult apreciez că niciodată nu a cerut să renunț la mine pentru el. M-a cucerit prin înțelepciunea lui, masculinitate, prin faptul că este unicul bărbat în care am simțit că pot avea încredere deplină.
LOGODNA.
A fost un moment neașteptat pentru mine, în pofida faptului că suntem de mai mulți ani împreună și nu simțeam necesitatea să punem o etichetă acestei relații. Noi ne-am simțit o familie încă din prima zi când ne-am mutat împreună. Această cerere în căsătorie chiar a fost un eveniment special, am fost ambii foarte emoționați și fericiți! El nu știa de asta, dar încă din copilărie eu anume așa îmi imaginam acest moment: o plajă albă, un apus frumos, și bărbatul pe care îl iubesc alături. Așa arată un vis împlinit.
Așa cum simt...
Stil – om
Curaj – acțiune
Sexualitate – încredere
Atitudine – comportament
Critică – gândire
Concurență – competiție
Regret – trecut
Bani – confort
Căsătorie – act
Copii – continuitate
Familie – echipă
Succes – obiective
Sport – corp
Intervenții estetice – alegere
Putere – societate
Susținere – ajutor
Carieră – proces de realizare
Timp – resursă
Trecut – amintiri
Viitor – planuri
Fericire – emoție