Mathieu Le Sourd, cunoscut și ca MAOTIK, este un artist digital francez, specializat în instalații
audiovizuale și expoziții imersive, interactive cu publicul uman. A studiat Digital Media Production la
Universitatea din Londra si Masterul în Digital Arts din Barcelona. Pentru ediția SS24 a Moldovan
Brands Runway, acesta a colaborat cu partenerii locali pentru a suscita o fuziune sinestezică dintre
moda contemporană și ultimele tehnologii vizuale, intitulată ,,Whispers of the Deep’’.
Când și cum ai decis că vrei să devii artist digital?
Nu am decis neapărat că vreau să devin aritst digital, m-a prins pe parcurs. Lucram ca student în Londra pe la baruri și restaurante și ca orice tânăr, încercam să-mi dau seama ce o să fac cu viața mea. Am avut norocul de a întâlni în anturajul meu oameni de artă, fie din muzică, care mi-au trezit interesul în această dimensiune și m-am hotărât asupra design-ului graphic, care era în vogă pe atunci. Am urmat licența în Digital Media Production la Universitatea din Londra, concentrându-mă mai mult pe partea de programare computerizată și web design, pentru ca ulterior, să fiu acceptat la Masterul din Barcelona, unde am avut parte de o abordare mai avangardistă asupra artei. Aici mi-am
petrecut cei mai buni ani din viața mea. Am întâlnit oameni din atâtea domenii: motion, sound design, visual direction – un mix de elemente creative care m-au format. Răspunsul scurt ar fi că nu am decis nimic, a fost ceva nou pe piață, care m-a pasionat. Până la urmă, cred că în viață e important să fii pasionat de ceva.
Cum te-ai descrie ca artist?
Nu mă gândesc prea mult la mine când fac artă, scopul meu e să creez ceva memorabil. Creez pentru oameni. Am o diferită viziune asupra lucrurilor. Îmi place să călătoresc și respectiv să-mi extind munca artistică în diferite colțuri ale lumii. De exemplu, peste două săptămâni o să am o expoziție în Lisabona, în colaborare cu un artist din Iran, specializat în Fine Arts, alături de o altă compoziție. La mijlocul lunii martie am dezvoltat un proiect de acustică cu un compozitor din UK în incinta unui teatru, iar la finalul lui Martie am aici, în Moldova, lucrând asupra unui fashion show. Noi, oamenii, indiferent de proveniență sau distincții culturale, suntem similari. Universalitatea artei este ceea ce mă atrage,
cu precădere. Poate că sunt un artist universalist.
Ce rol joacă arta digitală în realitatea curentă?
Nu aș pune accent pe arta digitală anume, ci arta în general. Nu cred că mai există o diferență între cele două, poate că exista în trecut, dar acum nu mai e. Majoritatea asociază imersivitatea cu o formă de divertisment, însă eu văd arta ca o modalitate de unificare umană. Creațiile mele adună oameni și le facilitează un mic transfer al emoțiilor de la rutina lor zilnică. Vreau să le fac mintea să se gândească la altceva în acel moment, departe de tentațiile consumerismului și modul de funcționare a societății în realitatea de azi. Bogăția vieții nu constă în a face bani sau a construi o carieră, ci posibilitatea de a experimenta astfel de momente, de ați implanta inconștient întrebări cu referire la sine sau un aspect al vieții.
Majoritatea titlurilor proiectelor tale – Tree of Life, Solstice, Erratic Weather – inserează elemente ale naturii, te-ai descrie ca o persoană conectată la natură, în disputa constantelor manipulări tehnologice?
O, da. Cu siguranță. Am crescut într-un sat mic din Bretagne, Franța și am fost mereu înconjurat de natură. Natura a fost dintotdeauna ceva care m-a fascinat. Această evocă și lucruri destul de personale pentru mine. Dacă tragi o scurtă privire printre lucrările mele, poți sesiza că întregul proces de artă generativă se învârte în jurul naturii. Din cauza internetului, nu e noutate, ne-am separat de natură, de aceea găsesc ca o necesitate silențioasă de reinventa natura în varianta de interior.
Care e mesajul pe care vrei să-l transmiți lumii?
Munca mea nu este despre a modela vizualuri, ci despre a naște experiențe. Îmi doresc, poate, să motivez oameni, ca mine – să creeze sau să facă ceea ce îi inspiră. Mi s-a zis că reușesc să inspir.
Care e opinia ta cu privire la realitatea virtuală și inteligența artificială – ar putea fi
substitutul artei tradiționale în viitorul apropiat?
Digitalizarea artei... cred că este un trend, ceva relativ nou, care se arată impresionant și atractiv
pentru toți. Însă, când petreci toata ziua, înconjurat de tehnologie, ochii tăi o să caute inevitabil, o
distragere către arta tradițională. Țin să cred, în aceeași măsură că oricine are o poveste de spus,
care nu trebuie să fie neapărat digitală.
Cât durează realizarea unui proiect de la găsirea ideii până la punerea definitivă în
practică?
Depinde de proiect și dacă vrei să te provoci pe tine însuți. Să știi, că nu sunt un artist care e
complet acaparat de sfera aceasta a imersivității, o găsesc incitantă și sunt conectat la experiențele
mediatice, dar sunt mai interesat în a distruge codurile, provocându-mă și creând ceva unic de
fiecare dată. Acumulând cunoștințe, vreau mereu mai mult. Obișnuiam să proiectez experiențe
vizuale de pe scenă, acum controlez spații întregi. Experimentez cu lumini, sunete și practic,
explorez – explorarea universului din jur poate dura.
Care e filozofia din din spatele Whispers of the Deep?
Ideea a originat de la un proiect, pe care l-am realizat anterior. E vorba de Flow. Ca artist generativ
am vrut să creez această poveste vizuală calmă, imitând valurile mării, care va fi manipulată cu
prezența modelelor. De asemenea, nu am nicio experiență în imagistica de modă, așa că am fost
interesant să încerc, să mă reinventez și să cunosc oameni printr-o combinație experimentală de
tehnologie și modă. Mi-a plăcut paleta de culori, compoziția, modelele și m-am gândit că va fi
interesant să creez un zid de mediu interactiv, receptiv mișcărilor umane. Nu am vrut doar să
prezint un spectacol, ci să te fac să te pierzi, să te simți absorbit în el. La sfârșit, este doar o bucată
de infrastructură.
Care este cel mai memorabil lucru pe care l-ai auzit în legătură cu cariera ta sau cu unul
dintre proiectele tale?
Odată am făcut un spectacol în Spania la muzeul de artă contemporană, apoi am organizat un
interviu cu echipa de radio și publicul ne-a putut pune întrebări. Nu-mi amintesc ceva în mod
specific, oamenii în cea mai mare parte simt sau își amintesc ceva din copilărie. Când se pierd în
mintea lor, merg departe și cad într-o stare de vis. Îmi place când oamenii îmi spun asta.
Ai un scop ca artist?
Mă confrunt cu întrebări existențiale ca orice artist. În esență, te naști și trebuie să înveți
să descoperi lumea exterioară și pe tine însuți. A pune întrebări. Nu vreau să schimb viețile
oamenilor. Nu cred că pot schimba viața oamenilor. Eu doar întreb. Arta independentă este, de
asemenea, un instrument interesant prin care oamenii pot participa la procesul de creație. Chiar
dacă, unii oameni o consideră ca o metodă de distracție sau mai mult ca pe un gadget, mi se pare
unic, din punct de vedere colaborativ – oamenii reușesc să devină parte directă dintr-o piesă de
artă.
Obiectul creației tale îmbină arta, știința și tehnologia, cum vezi această legătură în viitor. Ar
putea fi explorată mai departe?
Mă joc foarte mult cu știința în producerea unui spectacol, deși nu mă consider un om de știință (zâmbește).
Am învățat multe despre câmpurile magnetice, geo locații și energia umană odată cu
trecerea timpului. Vorbind despre viitor... Visul meu este să evoluez în industria creativă și
didactică, să dezvolt ceva similar cu acest hub. Acest sentiment de a preda sau de a livra
cunoștințe s-a dovedit a fi foarte important pentru mine. Mă simt recunoscător că o fac și, în același
timp, mi se pare a fi datoria mea, având în vedere oamenii care mi le-au livrat și mie înainte, la
rândul lor. Mi se pare un lucru firesc.
De ce imersivitatea? De ce ar trebui oamenii să experimenteze o asemenea senzație?
Descoperire. Pentru a descoperi un nou limbaj. Pentru că nu este același tip de vizual când mergi
la cinema sau la un concert. Este ceva ce poți simți fizic. Fie că mergi să vezi malul mării sau te afli
în pădure, admiri apusul, îl poți experimenta aici – într-un spațiu. Avem toate simțurile adunate –
mirosul, atingerea, auzul – acestea sunt elemente senzoriale situate deasupra oricărei forme de
artă. În mod similar, puteți avea șansa de a experimenta un cutremur sau o furtună. Sau atmosfera
unei biserici. În aceeași ordine de idei, nu am inventat eu arta imersivă. Cred că a fost creată,
instinctual, cu mult înaintea mea.
Text: Daniela Croitor
Foto: Natalia Mitereva