Text: Corina Maria Dreaglă
Foto: Anna Firuleva
Punct și de la capăt. Așa a început anul 2022 pentru Felicia Sîrbu. Adaptarea într-o țară nouă a venit cu bucuria de a-i avea pe cei dragi alături, dar și cu multe gânduri, temeri, alegeri și lecții de viață. Totuși, a realizat că pentru ea e mai important viitorul decât trăirile de moment, iar ceea la ce aspiră în Italia, nu îi poate oferi Moldova. Acum este fericită, a gustat din visul de a fi actriță, se vede mireasă la Como și poate cu un babe, iar peste câțiva ani într-o casă dragută, pe malul marii. La bella vitta, vero?!
Am ales Italia pentru că e țara mea de suflet, dar și pentru că o parte din familia mea este aici. Deocamdată, sunt în Milano, dar poate schimbăm orașele în viitor. Milano te obosește…
Nu mi-a luat mult timp să mă acomodez. Familia mea este aici de foarte mulți ani, iar eu i-am tot vizitat periodic, lucru ce mi-a dat posibilitatea să gust din viața de aici și sa înțeleg dacă mi se potrivește sau nu. Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, a venit și hotarârea mea de a pleca din Moldova.
Cel mai dificil moment în procesul de stabilire în Italia au fost și sunt momentele birocratice. Totul se mișcă destul de greu și pentru asta mi-am testat răbdarea la maxim.
Ca și popor, italienii sunt faini. La sud sunt emotivi și adevărați, cu intonațiile la maxim. La nord sunt rezervați, ambițioși, uneori și snobi. În schimb dragostea pentru vin și mâncare bună îi unește pe toți.
Acum, acasă e acolo unde sunt cei dragi. Oricât de straniu ar suna asta, pentru că ai mei sunt cam dispersați prin lume… În Moldova m-am născut și am făcut primii pași în carieră. Copilăria mea la fel se asociază cu Moldova. Am avut realizări frumoase la multe capitole, dar a venit momentul când am decis să ies din tiparele proprii și să-mi dau voie să gust din viața și oportunitățile ei la maxim. Iar atât timp cât o voi avea pe Casandra alături de mine – împreună cu ea, oriunde e acasă.
Uneori, îmi lipsește mâncarea noastră tradițională, sentimentul ăla de libertate cu miros de plante de câmp. Per general, nu pot spune că am multe „doruri” legate de Moldova.
Jurnalismul și actoria au mers mână în mână în viața mea. În Italia am avut câteva proiecte de publicitate și mi-a plăcut experiența, dar acum, acest capitol l-am pus pe pauză. Simt că e momentul potrivit să mă concentrez pe altă direcție, ceva care îmi va aduce stabilitate financiară și psihologică, ceea ce este primordial pentru mine acum. Lucrez la un proiect care necesită mult studiu și exactitate. Nu vreau să dau detalii deocamdată, însă atunci când va fi sigur, voi vorbi cu mare drag despre asta.
Industria cinematografică este foarte dezvoltată în Italia. Dacă ai ambiție și un curs bun în actorie, ai multe șanse să evoluezi în acest domeniu. Nu m-am simțit niciodată o intrusă în echipa cu care am lucrat la proiectele media de aici. Experiența și atitudinea mea respectuoasă, dimpotrivă, mi-au deschis multe uși și prietenii.
Mi se spune foarte des că par a fi italiancă, ori de la sud, ori din Sardinia. Când le confirm că sunt din Moldova, nu le vine să creadă ca există moldovence care arată altfel decât blonde și cu ochi albaștri. (zâmbește)
Casandra este foarte bine aici. S-a adaptat destul de repede, cred că la această vârstă copiii sunt mult mai flexibili și deschiși pentru schimbari. O are pe bunica ei alături, deci e înconjurată de multă atenție, dragoste și tot de ce are nevoie un copil ca să fie împlinit.
Din păcate, războiul din Ucraina lasă amprente destul de dramatice în viața Casandrei, pentru că nu poate să își vadă tatăl practic deloc. A reușit să iasă de câteva ori din Ucraina și am stabilit o revedere, dar este mult prea puțin pentru confortul ei psihologic. Mă doare să o văd prin ce trece uneori…
Să zic acum că aș reveni în Moldova sau nu, este inutil, pentru că viața este imprevizibilă. Pot afirma cu certitudine că asta nu face parte din planurile mele.
Așa cum v-am obișnuit în ultimii ani, sunt discretă la capitolul dragoste... Pot spune doar că îmi doresc să fiu din nou mireasă, de data aceasta, la Como, într-o locaţie superbă, alături de cei mai dragi mie.
Bărbatul perfect este bărbatul cu picioarele pe pământ, ambițios și care arată bine, dacă vorbim de calități. Per general, bărbatul perfect este bărbatul pe care îl iubești. Stereotipurile dispar atunci când apare dragostea.
Felicia de astăzi, în comparație cu cea de acum zece ani, este destul de matură, asumată, cu câteva traume psihologice în plus, dar încă plină de ambiție și dragoste pentru viață.
Nu am regrete, asta ar însemna să-mi trădez existența și personalitatea, iar eu nu aș face-o, e împotriva naturii. Nu exista regrete, doar experiențe…
Care e lecția ta de viață?!
Nu lăsați frica să vă manipuleze, pentru că frica este un sentiment care blochează tot ce ne poate oferi viața mai frumos. Primiți eșecurile cu inima deschisă, ele ne fac mai înțelepți. Fiți mai buni, debarasați-va de ură și invidie, pentru ca astea sunt adevăratele boli care duc la autodistrugere. Bucurați-vă de cât mai multe răsărituri și apusuri alături de omul iubit.
Când ai plâns ultima dată?
Recent, din cauza războiului din Ucraina…
