ROZA VÂNTURILOR
Azi despre... O cafea cu mine
M-am trezit înaintea deșteptătorului. În zi de weekend. Și am prins răsăritul la geam.
Putea fi o dimineață în doi, dar nu am avut suficient curaj aseară. Sau poate nu curaj ne trebuia.
Adun tot felul de gânduri printre cearșafuri până când patul singur parcă ar vrea să mă răstoarne din el și să dea start zilei.
Putea fi o duminică în doi, dar nu am avut suficiente cuvinte. Deși, știu, cuvintele sunt mai mereu în plus...
Îmi voi bea cafeaua în oraș... la terasa care-mi place, cu vedere spre lumea care parcă e în stare de amorțeală... weekend dimineața.
Apoi cred că merg la shopping. Să-mi iau ceva care să mă facă să zâmbesc. Vreau să mă alint.
Acasă însă încep cu un prosecco. La vie e belle! Sau e așa cum vrei să o vezi.
Mi-am amintit de Edith Piaf. La vie en rose curge din boxe în toată camera. Cine se mai trezește cu Edith Piaf? Mă trec oare?
Putea fi o dimineață de duminică în doi...
Să-mi pun și perle la gât sau doar eșarfa de mătase?
Foto: unsplash.com, pixabay.com