Text: Aneta Popov
Foto: Arhiva personală
Viața la Londra nu e chiar atât de frumoasă cum pare sau cum credeam și eu odată. După un an în care am locuit aici, am început să văd totul fără ochelarii roz. Deși la început eram extrem de încântată de tot ce observam în jur și de faptul că trăiesc în acest oraș modern, ulterior am înțeles că oriunde în lume sunt greutăți și paradoxuri.
Oricum eu mereu o să ador clădirile ei vintage, oamenii care zâmbesc, arta din muzee, cafeaua de la terasă pe timp de ploaie, shop-urile în care pot sta cu orele și libertatea de a fi cine și cum vreau. E ceea ce mă ține vie și inspirată acolo. Totuși, există câteva adevăruri despre celebrul megalopolis pe care nimeni nu le spune, dar care contează mult prea mult...
Să trăiești în Londra e frumos, dar scump. Viața la Londra e interesantă, colorată, activă, dar și extrem de scumpă. Aproape oricine aici trăiește la chirie, chiar și englezii. Și, evident, chiria nu e deloc ieftină. De exemplu, dacă vrei să locuiești cu partenerul într-un apartament de tip studio, renovat, mobilat și cât mai aproape de centrul Londrei, atunci trebuie să fii gata să dai între 1500-2000 de lire lunar. Adică un salariu mediu pe economie. O mulțime de cupluri nu-și permit acest lucru, motiv pentru care locuiesc ori cu familia, ori cu prietenii în aceeași casă. Și ca să nu mai vorbim și de transport, alimente sau haine, un salariu mediu pentru o viață superbă la Londra nu e de ajuns.
Transportul urban și suburban din Londra este extrem de organizat că nu ai cum să te rătăcești, însă orice nou-venit s-a pierdut cel puțin o dată în acest oraș. Mi s-a întâmplat și mie, iar de atunci nu mai merg cu telefonul aproape descărcat spre centrul capitalei și mereu verific numele sau numărul transportului în care urc. Într-o seară, în drum spre casă, am încurcat platforma și trenul, așa că am ajuns în afara Londrei, fără baterie la telefon și absolut singură și speriată. „Mulțumesc, Doamne, că la școală mi-a plăcut să studiez engleza, că de altfel dormeam în stația de tren.” Ideea e următoarea: șansele ca să te piezi prin acest oraș sunt extrem de mari, chiar dacă peste tot sunt indicatoare și semne. Oricum ai nevoie de o hartă, ori de o aplicație online care te va ghida unde și cu ce să ajungi la destinație.
Capitala englezilor este una dintre cele mai digitalizate din lume, însă oricum primești acasă scrisori cu documente, afișe publicitare sau chitanțe pentru a achita serviciile comunale.Da! Cât de banal nu ar suna, acest lucru e adevărat. Poșta este la ei o putere. Royal Mail este compania cea mai cunoscută și cea mai de încredere a englezilor. E ca un fel de Poșta Moldovei, însă este de 10 de ori mai rapidă, de 100 de ori mai organizată și 1000 de ori mai mare.Chiar dacă aproape totul se face online în Londra, oricum există o mulțime de afaceri care se rezolvă doar prin poștă.
Aerul din Londra este poluat într-o oarecare măsură, însă oamenii sunt obligați oricum să achite pentru acesta. Ai citit corect! În Londra și aerul costă bani. Pentru ca statul să poată lupta împotriva poluării create de miile de mașini și uzine, aceasta a impus anumite taxe cetățenilor care dețin automobile. De pildă, când mergi cu mașina spre centrul Londrei, iar ea nu e electrică și nici nu intră în standardele de poluare stabilite de stat, șoferul este obligat să achite 15 lire pe zi. Aceasta înseamnă că orice locuitor ar Londrei plătește pentru aerul care îl alterează, dacă mijlocul său de transport nu este unul ecologic.
Deși acest megalopolis e unul frumos, viu, artistic și motivațional, stările depresive ale londonezilor fac parte din viața lor de zi cu zi. Indiferent de faptul că Londra niciodată nu doarme, că aici oamenii sunt artistici, că ai o mulțime de locuri pe care să le vezi și spații care să te inspire, e foarte tipic ca locuitorii ei să fie triști și depresivi. Unul dintre motive ar fi rutina. Orice londonez trăiește o zi care se aseamănă cu celelalte: casă, job, casă, job, casă, weekend, job, casă și așa mai departe. Un alt motiv ar fi vremea aproape zilnic posomorâtă sau ploioasă și o altă cauză ar fi nevoia constantă de bani. La unii se mai adaugă și dorul de casă, de țara lor natală. Toate acestea creează stări melancolice sau anxioase, care duc apoi spre depresie.
Londra e capitala englezilor, dar e și cel mai multicultural oraș din lume. E și bine, e și rău. Cu alte cuvinte, în acest megalopolis ai să întâlnești o mulțime de chinezi, indieni, polonezi, români, moldoveni, etc., încât te vei întreba „dar unde sunt englezii?”. Aproximativ 37% din populația Londrei o formează oamenii de o altă naționalitate. În Londra există cartiere în care locuiesc doar indieni, albanezi sau chinezi; există restaurante sau magazine cu specific românesc, thailandez, italian, mandarin; există și saloane de frumusețe pentru aproape orice etnie, ceea ce denotă cât de multicultural este acest oraș celebru. Uneori acest lucru este mai puțin plăcut, pentru că orice națiune are tradițiile sale. Oamenii din alte țări vor să le aducă pe acestea și la Londra, motiv care-i deranjează pe alții. Totuși, acceptarea este cheia.
