Text: Rodica Ciorănică
Foto: Victoria Wonka
Stilist: Loredana Anton
MUAH: Irina Urumoglo
Rochii: Privato Dress
Toată viața am ales cu sufletul. Chiar dacă nu era confortabil, chiar dacă mă durea...
Mii de oameni îi accesează paginile de Facebook şi Instagram ca să găsească răspunsuri, soluţii, ieşiri din situaţii aparent fără ieşire. Lorina ştie să le intre sub piele şi în minte, şi să îi direcţioneze spre un drum ascuns până atunci în întuneric. Pentru ei. Am invitat-o pe copertă ca să-i aflăm povestea – povestea „Vrăjitoarei”.
Autoportret
Sunt Lorina, psiholog, specialist în psihosomatică, fondatoarea Academiei de Psihosomatică. Am o familie frumoasă, o activitate profesională diversă. Sunt un om fericit. Am simțit toată viața că voi face ceva deosebit, dar am conștientizat asta mai profund doar acum cinci ani. Această conștientizare va dura până la sfârșitul vieții pentru că noi evoluăm în fiecare zi.
Lorina, cu titlu de poveste, bineînţeles, voi risca să te numesc o vrăjitoare. De ce? Pentru că am urmărit live-urile tale pe Instagram şi am văzut cum reuşeşti să intri sub pielea şi, mai ales, în minţile oamenilor, le simţi respiraţia, cursul gândului şi fricile, mai ales. Zi-mi te rog cum ai descrie tu ceea ce faci?
Sunt psiholog, fac terapie în psihosomatică și, desigur, fără abilități de vrăjitoare, nu aș reuși. (Râde) Doar că înainte, pentru astfel de abilități, pentru capacitatea de a simți mai profund, femeile erau arse pe rug. Astăzi, însă, suntem libere să simțim vibrațiile corpului nostru și să ne autovindecăm.
Înțeleg că nu este ceva moştenit, e o ştiinţă sau mai multe ştiințe pe care le aplici cumulativ pentru a ajuta oamenii să se înţeleagă pe ei înșiși sau să trateze anumite afecțiuni?
Să știi că nu ai cum să dai la o parte moștenirea, pentru că fiecare este specialist cu ceva înnăscut. Ceea ce fac astăzi este mai mult decât o terapie în psihosomatică, astăzi în terapie sunt eu și toată experiența vieții mele, toate cunoștințele, trăirile, simțurile, practicile, tehnicile...
Cum ai ajuns la această performanţă, evoluţie?
Eram în căutarea răspunsurilor interioare. Asta m-a ghidat să ajung să cunosc această știință medicală miraculoasă, care de fapt este şi foarte simplă. Ea demonstrează că mintea noastră influențează direct sănătatea corpului, dar și starea corpului nostru influențează modul nostru de a gândi.
Dar nu este de ajuns doar să o cunoști ca știință, ea existând ca termen încă de la începutul secolului al XX-lea. Acum putem vorbi despre psihosomatica modernă, pentru că suntem o altă generație și fiecare specialist în sine descoperă o individualitate, ceea ce am descoperit în mine și am conștientizat. Toată viața, ori de câte ori ajungeam în fața unei decizii, alegeam cu sufletul, cum simțeam. Chiar dacă nu era confortabil, chiar dacă mă durea, întotdeauna am ales să fac cum simt, nu cum gândeam.
Poveşte-mi o istorie sau două în care rolul tău a fost absolut vital. Ai reuşit să salvezi o viaţă sau ai influenţat o alegere corectă?
Am multe de povestit, dar am să răspund cu primele situaţii care-mi vin în minte.
Era înainte de Crăciun, când am primit un sunet de la o domnișoară care îşi dorea urgent o terapie. Era diagnosticată cu reflux gastroesofagian și slăbise în ultimele două săptămâni 12 kg, nu putea să mănânce mai nimic, la tratamentul medicamentos la fel nu dădea nicio reacție. Cineva a îndrumat-o să apeleze la psiholog. Am lucrat cu ea chiar în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie şi, după două ședințe terapeutice, și-a revenit. A trecut deja mai bine de un an și ea se simte bine.
Deseori apelează tinere mame, la câteva zile sau câteva săptămâni după naștere, suferind de o severă depresie postnatală și nu numai, unde datorită alegerii lor de a apela la terapii în psihosomatică au reușit să-și revină și să se bucure de noua lor familie, fără să apeleze la tratament medicamentos.
De fapt, alegerile aparţin persoanelor care caută soluții sau care nu cedează și cred că poate fi altfel. Eu nu fac decât să intervin ca ghid în subconștientul lor și le îndrum spre autovindecarea corpului, implicând conștientul și tot restul necesar pentru ca corpul să se simtă din nou în siguranță.
Totul de la capăt
Cât de importantă este autocunoaşterea?
Este atât de importantă precum îți cunoști propriul nume. Doar că numele îl cunoști pentru toată viața, dar potențialul interior îl descoperi în fiecare zi până la nesfârșit, ca și infinitul.
Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă cineva, pentru a se cunoaște?
Odată ce simți că ceva nu-ţi place, ceva nu mai funcționează așa cum îți dorești, ar fi oportun și necesar să înveți să te simți. Iar simțurile noastre sunt în corpul nostru și el nu poate minți. Terapia în psihosomatică presupune cunoașterea de sine nu doar la nivel conștient, dar și la nivel subconștient, prin reacțiile propriului corp.
Astfel, recomand tuturor celor care vor și sunt gata să se descopere altfel, mult mai profund decât o facem în fiecare zi, să apeleze măcar la o ședință terapeutică în psihosomatică.
Realizez că în societatea noastră, foarte provincială totuşi, acum 20-30 de ani, nici nu se puneau asemenea subiecte în discuţie. Crezi că psihologia, psihosomatica sunt cumva o modă, trecătoare sau poate nu, provocată de faptul că specia umană devine tot mai vulnerabilă psihic în fața diverșilor factori externi?
În ultimii zeci de ani vectorul atenției noastre psihice a fost îndreptat spre alte necesități vitale, cum ar fi supraviețuirea de după război, apoi de după foamete, după ocuparea și destrămarea Uniunii Sovietice etc. Aceste trăiri au lăsat multe traume și oamenii au evoluat spre îmbunătățirea și asigurarea unei vieți de calitate mai mult din punct de vedere material, ca să-și permită o locuință, să fie asigurați cu mâncare... etc.
Toți am crezut și până azi mulți cred că, odată ajunşi la îndeplinirea acestor necesități, vom deveni sau vom simți fericirea, care implică automat și sănătatea. Dar nu se întâmplă așa, cu părere de rău.
Pentru că fericirea este o alegere și viața ne demonstrează că aceasta nu depinde direct de bunurile materiale. Sunt multe cazurile, în care milionarii pierd lupta lor cu cancerul, de exemplu.
Datorită acestei evoluții, în mare parte tehnologică, informațională, democratică, am ajuns și la necesitatea de a ne simți pur și simplu fericiți, ceea ce include automat și sănătatea fizică. Astfel, nu cred că dorința de a fi fericit poate fi considerată o modă trecătoare. Eu consider schimbarea modului de a percepe propriul corp ca ceva minunat. Şi asta este de fapt o evoluție a rațiunii noastre, viața ne împinge spre această creștere conștientă, prin simplul motiv că până astăzi nu există răspunsuri șablon despre cauzele apariției multor boli, aşa cum ar fi alergiile, boli ale pielii, cancerul... precum și tratarea lor propriu-zisă.
Când ai înţeles că vrei să faci psihologie cu toate derivatele acestei ştiinţe?
De când mă țin minte, eram deschisă și spuneam DA la tot ce îmi apărea în viață, aceasta fiind de fapt o abilitate necesară unui psiholog înnăscut. Întotdeauna simțeam o atracţie față de oamenii mai în vârstă. Era mult mai interesant pentru mine pentru că vorbeau cu o anumită înțelepciune de care aveam eu sete, probabil. Astfel, majoritatea timpului liber îl petreceam comunicând, analizând și cunoscând oamenii. La 17 ani însă am ales să fac contabilitate. Aveam nevoie de un viitor financiar stabil. Dar îmi doream enorm să aplic la psihologie. De aceea, odată ce am ajuns independentă financiar am aplicat la Universitate, la Paris, direct la psihologie generală și, mai apoi, am urmat scoala de Psihosomatică Psy2.0 la Moscova. Au urmat şi continuă multe alte perfecționări în domeniu.
Cum a fost copilăria ta, la ce visai atunci?
O copilărie veselă, diversă, cu bune și mai puțin bune. Visam să cred că Dumnezeu există și visul meu s-a îndeplinit. Suntem patru în familie, am un frate mai mare și două surori mai mici și vreau să le mulțumesc lor și părinților pentru dragostea pe care ne-au dat-o și pentru că au acceptat alegerile mele și de fiecare dată mi-au fost alături.
Cât de des te întrebai dacă ești o femeie fericită?
Cred că mai mult căutam și mă întrebam ce să mai fac pentru ca să simt acea fericire.
Ce înseamnă fericirea?
Fericirea este o alegere, este o stare pe care o simți prin toate fibrele, iar corpul are nevoie de iubire și grijă atât pe plan emoțional, cât și fizic.
Tu ești fericită?
Da, sunt fericită.
Şi soțul tau?
Doar el poate să vă răspundă la această întrebare, pentru că este alegerea lui.
Aplici vreo strategie pentru păstrarea unei relaţii armonioase în cuplu?
Da, îmi asum responsabilitatea pentru fericirea mea, iar pe soț doar îl iubesc și mă bucur că suntem împreună.
De ce depinde armonia? Așa o realitate – doi intelectuali, maturi în atitudine, împliniți fiecare la jobul lui, dar tot timpul apar probleme, fie cu copiii, fie cu partenerii de business, fie cu banii. Cum putem gestiona situatiile terţe astfel ca ele să nu afecteze relația de cuplu?
Cunoscând psihosomatica modernă și modul de a gândi altfel, orice problemă ți se pare superficială, pentru că îți asumi ceea ce se întâmplă. Accepți situațiile, înțelegând că tot tu ai atras anumite energii. Și eu, și soțul meu, suntem trecuți prin terapii în psihosomatică și, de curând, am revenit din Moscova de la o altă perfecționare în domeniu.
Ceea ce ne face să avem această armonie este faptul că ne dezvoltăm și evoluăm fiecare în ritmul său, iar pentru asta îi spun mulțumesc soțului meu.
Sexul în viaţa de cuplu și sentimentele. Cât de interdependente sunt? Sau putem să le separam foarte clar zonele de influenţă?
Pentru noi există a face dragoste, noi nu putem separa sentimentele de procesul fizic.
În relațiile tale, în viaţa ta, reuşeşti să fii la fel de bună şi perspicace precum eşti cu publicul sau clienţii tăi?
Eu sunt reală și extrem de sinceră cu mine însămi, respectiv și cu ceilalți. Lucrez asupra mea și apelez periodic la perfecționări în domeniul psihosomaticii, chiar și la terapii, când simt că nu fac față, pentru că sunt vie și sunt în continuă mișcare, evoluție, ceea ce mă face să mă cunosc și să fiu în armonie cu mine peste tot. Asta e una dintre responsabilitățile acestei meserii.
Ți se întâmplă să faci vreodată greşeli?
Odată ce am înțeles că greșeli nu există, am ales să accept și să mă bucur de orice decizie luată în viața mea. Zic asta pentru că atunci când luăm o decizie, nu știm cum e mai bine să procedăm. Abordând astfel trecutul, mă focusez pe ceea ce fac acum mai bine și nu îmi consum energia pe ceea ce nu mai pot întoarce. Trebuie să ne fie clar că timpul nu poate fi dat înapoi, iar să ne irosim viața pe regrete, nu are rost.
Lorina Buga, altfel!
Cea mai importantă amintire din copilarie... Eram în clasele primare și la un test i-am șoptit colegului răspunsul corect. Pentru asta am fost pedepsită de profesoară, care mi-a pus nota 2. În ziua aceea, ceva mai târziu, profesoara s-a întâlnit cu mama și i-a povestit tot ce s-a întâmplat. Atunci mama s-a întors spre mine și mi-a spus: Draga mea, eu mă mândresc cu tine. Mai ales pentru că ești atât de bună cu alții, continuă tot așa! Profesoara a rămas uimită, dar pentru mine aceasta a fost cea mai tare motivație să cred în propriile alegeri, chiar dacă uneori faptele mele nu corespund normelor altora.
Lucrurile pentru care merită să trăiesc? Pentru procesul vieții, pentru viață în toate derivatele ei.
Ce mă enervează la bărbaţi? Că se bazează doar pe rațiune. Mai puțin pe ceea ce simt.
Cum nu ar trebui sa fie o femeie? Rigidă.
Cum îmi imaginez Psihosomatica peste 10 ani? Mă focusez pe ce vreau să fac acum, pentru că nimeni nu știe ce va fi.
Cafea sau vin roșu? Nici una, nici alta.
Sala cu Orgă sau Festivalul Gustar? Gustar.
Bani sau celebritate? Ambele.
Dragoste sau îndrăgostire? Îndrăgostire.
Cât de des spui TE IUBESC? Toată ziua.
Când ai urât ultima dată? Nu țin minte, probabil am lucrat în terapie momentul și l-am depășit demult.
Când ai plâns ultima dată? De ce? La ultima perfecționare, când am descoperit că m-am suprasolicitat.
Cartea. Fiecare om pe care-l întâlnesc este o adevărată carte, pe care urmează să o citesc.
Ţinuta vestimentară preferată. Comodă.
Visul care nu ţi s-a îndeplinit înca. Toate visurile mele se îndeplinesc.
Pentru ce ar trebui să te caute oamenii? Ca să se descopere altfel.
