Photo & Retouch by Victoria Viprada
ROZA VÂNTURILOR
Multă lume are preocuparea asta. Ce se întâmplă cu viața sexuală a unui cuplu după mai bine de 10 ani. Există mituri urbane că dispare, că se păstrează doar acolo unde e iubire adevărată, că ceva se schimbă – și pe deasupra destul de repede.
Crizele de 3 ani, de 7 ani, de fiecare zi după 10 ani. Știm, am auzit. Dar cât am experimentat acest lucru? Vedem că părinții noștri au trăit bine-mersi și 50 de ani împreună. Oare ne imaginăm că în fosta URSS nu exista sex? Eu zic că toate astea sunt povești, zic că e vorba de modul în care te angajezi într-o relație. „Omul meu” – spuneau femeile la mine în sat. Și aveau dreptate. Doar că uneori omul ei era și bătăuș, și curvar. Iar astăzi femeile nu își mai asumă pe viață căsnicia. Stau pe gânduri. Și bine fac. Bătaia nu e ruptă din rai, iar infidelitatea nu e „o condiție normală a bărbatului” – cum încearcă unii sociologi să ne convingă. Dacă mă întreabă cineva pe mine, cred tocmai contrariul: condiția bărbatului, ca ființă rațională, înzestrată cu capacitatea de a alege, de a se înfrâna, de a chibzui la consecințe, e fidelitatea.
Cea mai amuzantă teorie mi se pare cea referitoare la chimie. După 3 ani feromonii nu mai au același impact. De ce, nu știu, nu mă pricep, dar – cum nu suporta tata socru să spună cineva: așa se zice. Deci, așa se zice că după 3 ani se duce chimia. Fluturii din stomac se preschimbă în mâncare și se elimină din organism. Atracția s-a dus, viața sexuală în cuplu rămâne un compromis. O rutină. Dar hai să vă spun ce declară Simona Halep când e întrebată cum reușește să rămână în top 10 de peste 7 ani. Păi spune că rutina e cea mai importantă, că dacă ar renunța la rutină, s-ar duce performanța. Deci rutina e un lucru bun, dacă e să credem un campion.
Dar să revin, când se duce chimia, rămâne dragostea. Dragostea curată, neajutată de feromoni, de chimii. Abia de acolo cuplul se consolidează. (Vă amintiți, cred, toți, geloziile și neîncrederea – la unii certurile – din primii ani. N-aș mai vrea să îi reiau!) Frumusețea celuilalt se personalizează. Expresiile, obiceiurile, modul în care își ține mâna sub bărbie. După trei ani, lumea începe să le spună celor doi: „dar parcă semănați, parcă sunteți frați”, fiindcă gesturile celor doi devin comune, zâmbetele seamănă.
Am auzit de mii de ori: „Nu pricep cum am putut să mă combin cu X-ulescu, a fost o greșeală!”. Nu a fost o greșeală, nu e nimic de neînțeles. A fost chimie fără dragoste. Ce e mai simplu decât atât? Oamenilor li se pare câteodată că atracția sexuală e dragoste. Și viața sexuală, la aceeași parteneri, ca să fie de durată are nevoie de dragoste. Când doar pare că e dragoste, se stinge uneori și după 3 zile sau 3 luni, nu are nevoie întotdeauna de 3 ani. Și așa mai departe, la 7 ani, la 10.
Jean-Luc Marion, cunoscutul fenomenolog francez, are o carte superbă – „Fenomenologia erosului”. Acolo el face diferența între corp – ceea ce observăm prima dată la un om, formele, înălțimea, particularitățile – și trup – percepția foarte diferită (personalizată) de a vedea omul pe care îl cunoști. O dovadă în acest sens e modul în care începem să îmbătrânim alături de cei dragi, fără să conștientizăm profund acest lucru. Bine, vedem ridurile, burtica, dar undeva în percepția noastră îl vedem mult mai clar pe cel pe care l-am cunoscut cu 10 ani în urmă. Frumusețea lui e cumva acolo.
Poate e o problemă cu libidoul după o anumită vârstă sau când apar anumite boli, dar nu se poate vorbi de stingerea vieții sexuale sau de dispariția atracției, doar dacă – cum spuneam deja – a dispărut dragostea. Și poate ar trebui să amintesc că uneori „chimia” pare să se instaleze în alte direcții. Pentru cel care are puțină răbdare, momentul trece de la sine. Și apoi apare bucuria de a fi știut să te descurci.
Cum e sexul după 10 ani de relație? Cum e dragostea după ce trece proba timpului? Care este promisiunea unei relații de durată? Sunt întrebări care nu au răspunsuri standard. Pentru că fiecare răspuns e condiționat de relația în care ești. Când relația e cea potrivită, nu trebuie să mai ajungi la răspunsuri, fiindcă nu îți mai pui aceste întrebări. Iubiți-vă cu nădejde, ce e frumos încă vine, nu s-a terminat. Nici în 10 ani, nici în 50.
Moni Stănilă