00 : 00
Una după alta se stingeau luminile
Din geamurile blocului în care stăm
Ca niște pleoape obosite de timp
Dornice de uitare… sau de vis.
Clipeau pe rând…
Doar geamul de la al cincilea etaj
Își mai etala cu trufie insomnia
Cerșind încă o oră de întuneric.
E geamul nostru…
Da… casa care păstrează în ea
Ca într-o scoică de mare
Toate șoaptele
De iubire…
Clipeam pe rând.
Cu capul în palmele-mi reci
Îmi culegeai de pe buze silabe
Și ce dacă orele trec…?