ROZA VÂNTURILOR | ADIEREA LEVANT[Ă]
AZI DESPRE UȘI TRÂNTITE
Poc! Refuz! Refuz… câte mai urmează? Poc, strigăte, supărări, decepții. E despre stări de dor usturătoare și nopți prea scurte.
E bine când îți trântește cineva ușa, sunt emoții oarecum – el strigă, tu plângi, vă spuneți cuvinte dure, dar măcar sunt spuse. Și e cu totul altceva când ți-o trântești tu, în tăcere, singură, te izolezi și aici începi să te pierzi. Urăști fiecare colțișor al casei tale, fiecare plapumă și fiecare culoare. Cum ai terminat cu asta, începi să îți urăști corpul, mâinile și, mai rău, ochii, proștii de ei, nu știu să fie fericiți. Aștepți întunericul.
Paradoxal, nu? Crezi că nopțile sunt de fapt lungi, pline de lacrimi, în așteptarea răsăritului? Absurd. Sunt scurte, prea scurte decât ai putea fi crezut, că nici nu-ți prea reușește să te accepți în întunericul din ai tăi patru pereți. Dimineața începe cu ea, fața ta din oglindă, și nu ai unde să fugi. În dormitor oglindă, în baie oglindă, îți pui fard pe față crezând că ascunzi ceva? Pe tine nu te ascunzi măcar și cu cel mai scump fon de ten!
[Și noaptea-i mai blândă cu tine, când tu nemilostiv ai plecat.
Și frigul e mai dur cu tine, când tu ai zis c-ai uitat.
Și tu ești mai tu cu tine, când umbra te mănâncă din interior,
Și scuipi amintiri, în durere, și urli ca nebunul ulterior. ]
Zici că gata, când răsare soarele, ești alt om, te ridici din pat, faci puțin sport, chiar te gândești să alergi câteva cercuri pe stadionul din fața casei tale, îți pui alarma, la 9, nu, mai bine la 8, ba nu, perfect e la 7:30, și aștepți să adormi, crezând că ți-ai aranjat perfect ziua. O oră, două ore, trei ore, și deja ești în compania a 4 monștri creați de tine în întuneric. În sfârșit, ajungi la un numitor comun cu ei, și… tintititntitnitnitnin, al naibii de telefon.
[Strigă-mi numele în întunericul așezat mâhnit în jurul meu!
Strigă-mi numele umplut de patimă și găsește-mă în sinele tău!
Atinge-mi mâna să reînviu și eu ca trupul tău, zvelt, mereu!
Găsește-mă în ură, în păcate, în vicii și-n frumosul meschin și rău!]
La naiba cu TOTUL, îți iei cheia, deschizi ușa, ieși și o trântești ca niciodată!