Pictură de Robert Ixari
ROZA VÂNTURILOR | ADIEREA ZEFIR[Ă]
AZI DESPRE LIBERTATE
„Când îmi încalci libertatea, e de parcă m-ai strânge de gât... și-mi iei din aer, și-mi țâșnesc lacrimi, și mă doare, deși nu găsești răni vizibile. Și vreau să mă smulg. Și te las. Chiar dacă-mi lipsești. Chiar dacă toți îmi spun: „Vei rămâne singură, neiubită, dar cu libertatea ta”. Mai bine așa... Am ales să tai din prima. Am ales să fiu dură. Să fiu radicală”.
O priveam cu ochi mari și încercam să-mi imaginez de ce face asta. Prindeam printre degete aburul cafelei și deși nu băusem, îi simțeam gustul amar. Sau gustul ei. E prietena mea, o știu de ani buni și mereu e asemenea mării învolburate ce aruncă din când în când furtuni ca nimeni să nu poată ancora barca. O iubesc așa cum e. Și-mi pasă. Dar mă tot gândesc... de ce a fi liberă înseamnă a fi fericită, chiar dacă lupta pentru libertate te lasă singură pe un câmp deloc de primăvară și mereu de luptă? De când ne legăm cu atât de multă înverșunare de necesitatea de a fi liberi și ce înseamnă de fapt libertatea?... Care este acea formă a sa ce ne face fericiți și nu ne duce spre extreme – nici robi, nici singuratici mulțumiți?
Tu ce zici?
Cred că înțelegerea libertății e atât de diferită de la un om la altul, ori fiecare are propria măsură a libertății?. Mă prind la gândul că nu mi-e sete de libertate. Că nu m-am gândit niciodată dacă sunt sau nu cu adevărat liberă. Dacă la birou mi-au pus cătușe sau stau pentru că-mi place.
Și dacă unii oameni mi-au intrat sub piele astfel încât să le iubesc toate neajunsurile și să trăiesc pentru ei chiar și atunci când sufăr e oare o sfidare a libertății mele? Un iremediabil sindrom Stockholm? Ea, prietena mea, zice că da.
Nu vreau să fiu o femeie liberă. Nu vreau să decid totul singură, să urc pe tocuri și să străbat pe diagonală câmpuri minate. Să-mi țin poziția la egal cu cea a bărbatului de lângă mine. Vreau să mă încolăcească două brațe puternice care să mă ducă prin viață și să nu mai vreau să mă gândesc la libertate.
De la acest curs de coaching voi lipsi...
Oi fi liberă în cușca mea?