Safta, personajul generațiilor
DANIELA BURLACA
Într-o lume în care adevărul își pierde termenul de valabilitate, s-ar părea, dar am început să ne salvăm prin emoții. De la o vreme, sălile de teatru din Chișinău se bucură de prezență. Chiar dacă nu întotdeauna tabloul este unul original, publicul se alimentează cu emoție vie.
Lumea interioară a omului e construită în așa fel, încât fiecare celulă a creierului și orice vibrație a sufletului poate fi provocată de stări. Iar dacă un spectacol de teatru îmi creează o stare de bine, un sentiment de catharsis, îmi oferă răspuns la multiple întrebări, atunci rezultatul final este o fuziune armonioasă între intelectual și artistic, ca factor generator al emoțiilor prolifice.
Dramă sau comedie? Echivalent unui spumant, dulce sau extra brut? În funcție de preferințe și raportare la perceperea vieții. Indiferent de abordare, important este impactul spiritual.
Primul subiect pe care-l pun în discuție pentru „theatred” este cel mai longeviv spectacol din Republica Moldova, jucat pe scena Teatrului Național „Eugene Ionesco” din anul 1993 până în prezent, „Chirița în Provincie”, în regia lui Petru Vutcarău, prin abordarea personajului „Safta”. Unul din cele mai îndrăgite și memorabile roluri feminine este femeia cu semințe care nu are stop. De-a lungul timpului, acest personaj a suportat mutații, având în considerație shimbarea de piele la propriu și la figurat. În spatele machiajului irecogniscibil, toate actrițele care au intrat în pielea Saftei i-au păstrat la maxim originalitatea, astfel încât publicul cu certitudine nu sesiza schimbul actriței în ani. Același costum, machiaj, semințe, text, mizanscenă, Safta mereu prezentă în cel mai irepetabil grotesc ionescian.
Cea care a creat chipul Saftei și care a imortalizat un tablou cu o gamă vastă de culoare, expresie, vervă, o caricatură absolut firească și plină de măiestrie a fost actrița Nelly Cozaru.
Urmată de Alina Țurcanu, Elena Chioibaș, Daniela Burlaca și Emilian Crețu.
Nelly Cozaru
Lucrul asupra „Chirițoaiei” a fost perioada unde am trăit şi am contribuit la crearea unei atmosfere de haz care s-a dovedit a fi creativ şi stimulativ artistic pentru toată trupa, și pentru toată perioada cât s-a lucrat la acel spectacol, care va deveni cel mai longeviv în istoria teatrală a Chișinăului.
Cred că nu m-am distrat nici eu, nici colegii mei atat de tare ca atunci când se puneau bazele acelei Chirițe! Am colindat România în lung și-n lat cu acea montare. Se întâmpla prin Arad, dacă nu mă înșel, când după încheierea reprezentației, s-a apropiat de mine renumitul regizor român Alexa Visarion și mi-a zis: Felicitările mele pentru această Saftă șturlubatică, cum nu am mai văzut în alte versiuni... Se pare că a fost un singur lucru care v-a încurcat cumva… textul lui Alecsandri… (Atât de multă improvizație conținea acea realizare a lui Vutcărău!). Ce să spun, dragă Daniela, se datora vărstei, emulaţiei începătorului, dramului de nebunie inocentă, întreţinută cu antren de absolut fiecare membru al distribuției - un entuziasm generalizat de un nou început: aspiraţii spirituale şi stilistice noi! Într-un cuvânt, asupra tuturor plana un damf absurdo-ionesciano-comico-excentric. De unde a venit și acea găselniță cu semințele. În cele din urmă, îmi ungeam bărbia cu o cremă, pe post de clei – și realizam cu acea găselniță, care nu s-a pierdut în timp, trecând de la o interpretă la alta, ceea ce mă bucură.
Alina Țurcanu
A fost o provocare să preiau rolul Saftei după actrița Nelly Cozaru. Preluarea rolurilor nu e o alegere a actorului, este o necesitate curentă a teatrului.
Dacă ar fi la discreția actorilor, trebuie să recunoaștem sincer, teatrele ar fi dispărut de pe fața pământului ori s-ar fi jucat extrem de puțin. Provocare - nu înseamnă frică de a păli în fața lui....cutărică, nu este o competiție cu fostul interpret. Provocarea e de a te îmbrăca într-un personaj gândit de altcineva, a-l înțelege, a-i da motive să existe firesc în scenă, totodată, de a păstra plastica personajului simțită într-un fel anume de un alt actor.
Elena Chioibaș
Nu e deranjant să intri în pielea unui personaj născut de altcineva, face parte din profesie, e foarte și foarte responsabil, mai ales că Nelly, mama acestui copil, a făcut un rol de compoziție complex.
Am fost pusă în fața faptului. Când am înțeles că nu am încotro și trebuie să-l fac, am inclus „nebunia”, atenția la ce se întâmplă azi în scenă, am auzit, am văzut în scenă și a mers!
Daniela Burlaca
Safta e o școală de teatru! Experiența ,,Safta” a fost responsabilitate.
Am început alături de Slava Sambriș, care făcea performanță în rolul Chiriței, atunci am zis: sau ca el, sau mai bine decât el. Am făcut un tandem expresiv pe scenă, chiar dacă eram a patra Saftă în istoria Chiriței. Iar Nelly Cozaru este actrița / pedagog care știe a pune fundament.
Emilian Crețu
Bineînțeles, din start, lumea nu sesiza că Safta este interpretată de un bărbat.
Mulți veneau să o vadă pe Daniela în rolul Saftei, doar că, la un moment dat, se pare că era prea înaltă. Celelalte spectacole au stârnit curiozitate. Spectatorii care între timp au reușit să devină fanii mei, au început a frecventa cu regularitate acest spectacol, mereu având aceleași emoții și sentimente.
Petru Vutcarău
Nu am preferință față de o interpretare anume, deoarece toți cei care au jucat acest rol s-au străduit să investească în el cât mai mult din potențialul, talentul și arsenalul său actoricesc.
Lucru pentru care le sunt recunoscător tuturor. În afară de asta, deși interpretarea magistrală a actriței Nelly Cozaru este considerată ca fiind „originalul”, n-aș putea spune că interpretările care au urmat au fost doar niște „copii”. Nu. A fost preluat și reprodus doar desenul mizanscenelor, relația cu celelalte personaje și mesajul principal al personajului. În rest, fiecare actriță a venit cu ceva personal, inedit, neașteptat, ceea ce îmbogățea conținutul acestui personaj, îl amplifica, făcându-l, la un moment dat, să devină la fel de important și atractiv ca și Chirița. Fiecare nouă interpretare a rolului Safta aducea în spectacol o coloratură interpretativă proaspătă, o expresivitate cu totul neașteptată chiar și pentru mine.
MERGEȚI LA TEATRU. IAR EU, DE FIECARE DATĂ, VOI VENI CU DETALII DIN CULISE, CARE VOR DESCHIDE SUPAPELE ACESTEI LUMI HRĂNITOARE DE SUFLET, ÎNTRE POSIBIL ȘI IMPOSIBIL.