Concept: Rodica Ciorănică
Foto: Mihail Turculeț
Styling: Diana Serejnicov
Muah: Sparks Beauty&Care
Ținute: Cătălina Osipov + garderoba personală
Accesorii: Sabina Stepanov I Jewelry
Locație: Clinica Motelle
Alergăm cu toții după imagini perfecte și randări lucioase și totuși ne oprim acolo unde simțim
că e ceva mai mult de atât – suflet. Cristina Eni face design cu sufletul și manifestă o atenție rară la
ce simte omul din fața ei. Ea traduce spațiul în emoție. Ascultă, simte, intuiește. Își alege clienții cu
acea finețe care nu se învață în școală, dar care face toată diferența dintre un proiect frumos și
unul cu adevărat viu.
Fondatoarea Eni Design Interiors ne povestește despre lecțiile de leadership feminin într-un domeniu încă dominat de bărbați, despre bucuria de a reuși „cu echipa mea și cu capul sus” și despre acel vis mare care... s-a împlinit deja.
Cristina, care a fost primul spațiu pe care l-ai „simțit” înainte să-l gândești? Și cum ai știut că asta vei face o viață?
A fost casa noastră. Știam exact cum trebuie să arate, ce emoții vreau să trăiesc acolo și, chiar dacă îmi era frică să o dau în bară din punct de vedere tehnic, fiind abia la început de cale, am riscat. Înainte de această decizie apelasem la un designer cu experiență, dar nu m-a simțit deloc, ceea ce mi-a dat forța să continui totul de una singură. Iar asta mi-a dat aripi și câteva lecții extrem de importante.
Din această experiență am înțeles că spațiul pe care îl creez nu este al meu, ci al clientului și că acolo trebuie să se regăsească emoția lui, nu a mea. Iar eu trebuie doar să îl ghidez și să-l ajut să găsească soluția tehnică.
Altă lecție a fost să rezonez cu clientul. Dacă nu-l simt, mai bine renunț încă de la început, de la ideea inițierii unei colaborări. Am înțeles că nu va merge bine deoarece nu am simțit acel feeling între noi, iar designerul trebuie ales nu doar după experiență, ci și după starea de bine pe care o oferă.
Ce înseamnă pentru tine designul interior? Artă, business, psihologie, formă de terapie?
Toate la un loc. Aici trăiesc emoții diferite, de la o extremă la alta. Și, cu timpul, am înțeles că această artă pe care o fac, dacă nu o conectez cu psihologia și managementul businessului, ajung să dau faliment sau să nu fiu mulțumită de proiectele pe care le fac – atât financiar, cât și estetic – iar asta mă va duce la stări de extenuare și mă va face să pierd tot. Eu îmi ador jobul, este despre oameni, despre emoții pe care le trăiești alături de ei. Cu cineva lăcrimezi de bucurie că ai reușit să creezi alături de el casa de vis, iar cu altcineva beți șampanie pentru afacerea care, în primul rând, atrage și vinde prin intermediul designului pus bine la punct.
Ai fost vreodată privită cu neîncredere în domeniul construcțiilor și amenajărilor? Cum ai transformat scepticismul în încredere?
Mi se întâmplă zi de zi. Mai ales când intru pe șantiere și acolo sunt doar bărbați. Totuși la noi încă există percepția că femeile nu se pricep la reparații și construcții. Dar totul se aranjează cu răbdare și dovada că merit să fiu apreciată. Într-un final, ei mă laudă în fața clienților.
Care sunt valorile pe care le-ai pus la temelia brandului Eni Design Interiors? Și cum le aperi în fiecare proiect?
Cred că cel mai greu a fost să creez percepția că fiecare proiect trebuie să fie unic.
Unic ca stil, emoție și bugete, desigur. Toți noi, designerii, avem un stil care ne reprezintă, însă dacă stilul tău nu reprezintă și clientul, este nevoie să fii flexibil – ceea ce nu toți reușesc. Noi am reușit și sunt mândră de acest lucru.
Cum arată leadershipul feminin în lumea designului? Mai intuitiv? Mai empatic? Mai versatil?
Mai empatic, dar uneori asta poate încurca, deoarece situațiile de pe șantiere sunt, totuși, necesar de simțit și rezolvat cu cap mai rece. Mai intuitiv în spațiile rezidențiale, deoarece, totuși, femeile știu mai bine ce înseamnă, de fapt, o ergonomie în casă. Fie zonele de igienizare, bucătăriile, camerele copiilor și, strict vorbind despre mine, versatilă – deoarece reușesc să administrez un proces de artă care nu este deloc ușor de sistematizat, dar cu multă muncă se reușește.
Când simți că un proiect ți-a ieșit „perfect”? Ce te face să spui:
„Da, acesta mă reprezintă”?
Când văd că finalul coincide cu dorințele clientului din brieful inițial și feedbackul final. Când văd zâmbete în ochii lor și mândrie în cuvintele echipelor de manoperă.
Ce loc ocupă clientul în procesul creativ? Cum transformi o nevoie concretă într-o poveste estetică personalizată?
Clientul este primordial. La ENI design, egoul designerului rămâne ferm doar la ergonomie și chestii tehnice corect efectuate.
Nu sunt eu în drept să zic că nu îmi place o combinație de culori folosită. Place clientului, el se simte bine în aceste nuanțe... atunci ok.
Desigur, trebuie echilibru. Fiecare din noi avem așteptări mari și dorințe, mai ales că avem o sumedenie de surse de inspirație unde ne putem selecta interioare, dar tot se aduce la normal când vorbim despre costuri. Important să știm cum corect să aducem această informație spre client fără a-i oferi disconfort și incomoditate.
Ce îți dă curaj să continui în momentele de epuizare, de incertitudine sau de burnout?
Că am muncit până acum prea mult și, pur și simplu, nu-mi permit să cedez. Prea multă lume crede în mine. Familia – ea, la început, a crezut în mine mai mult decât eu, pe alocuri. Echipa mea... În momentul când s-au angajat la ENI Design, mi-am luat o responsabilitate în fața lor și trebuie să o duc la bun final, iar eu sunt cea care duce totul la un final frumos și cu capul sus.
Mai fac o analiză la tot ce am creat, creăm și ce avem în plan, iar asta îmi dă forță.
Femeilor care simt că „nu e momentul” să-și înceapă propriul brand, ce le-ai spune?
În primul să înțeleagă dacă acesta este într-adevăr visul lor, dorința lor sau este un lucru impus de societate – este la modă, rețelele de socializare unde văd că la alte prietene sau persoane a mers, întrebarea de ce și eu nu pot sau faptul că familia le vede așa. Un om, când știe exact ce vrea, automat simte și momentul. Uneori Universul, simțind că suntem pregătiți, automat ne oferă acea șansă de a începe sau a continua.
Ce vis mare, poate încă nespus, ai pentru Eni Design Interiors în următorii 5 ani?
Visul meu cel mai mare este de a deveni mereu mai buni sau, cel puțin, să menținem ceea ce suntem momentan. Menținerea este cea mai dificilă parte a unui brand. Eu, în 2025, simt acest efect enorm, iar când l-am realizat, nu știam ce emoție vreau să simt – cea de fericire că am ajuns aici sau cea de frică, că un pas greșit și poți pierde tot. Exemple din astea, în piață, sunt multe. Eu, totuși, am realizat visul meu cel mare și savurez, pur și simplu, că am un job pe care îl ador, cu toate minusurile și momentele negative de pe parcurs.
Istorii care inspiră...
Dina Pîslaru Elena Naumenko Cristina Eni