ROZA VÂNTURILOR
Azi despre... „nu”
Cred că am obținut multe până acum. Mă simt o persoană de succes. Îmi place cum sunt, cu ce mă ocup, ce-mi umple timpul liber, că-mi permit să călătoresc oriunde vreau și că prin felul meu de a fi adun întotdeauna oameni în jur. Ador și intimitatea, liniștea, dar și petrecerile la care plimbi cu tine paharul de șampanie sau un coniac bun. E un echilibru pentru care am lucrat mult timp, și emoțional, și la propriu.
Licență în economie, masterat, norocul de a obține jobul de vis și mai apoi norocul de avea nervi elastici și caracter de fier ca să îl mențin și să avansez. Chirie confortabilă – bifat, tehnologii de ultimă generație – bifat, garderoba dorită – bifat, mese la restaurant – bifat, mașină – bifat și iată de nici un an un alt task important îndeplinit – propria locuință. Toate în pas cu un proces important pentru mine – „personal building”. Ok cu managementul timpului, ok cu delegarea sarcinilor, ok cu simțul umorului, ok cu prioritizarea...
Ai spune că sunt o găselniță pentru un bărbat.
Dar iată aici nu merg lucrurile. Am 35 și nici o relație care să dureze mai mult de câteva întâlniri și câteva apropieri.
Când vine vorba de bărbați, mi se ascut toate simțurile, sunt extrem de atentă la mărunțișuri – gesturi, deprinderi, mirosuri, replici, mersul... uneori nu sufăr cum respiră bărbatul de alături. Și asta mă face să disper. Mă îndepărtez involuntar ca o broască țestoasă în carapace și nu mă pot impune să trec de această barieră.
Nu aștept să fiu curtată sau să mi se aducă flori, cadouri, nu știu ce invitații... vreau pur și simplu să pot să anulez acest „nu” interior ce vine din percepții olfactive și senzoriale.
Acum vă dați seama cât de șerpuitoare e calea până la atmosferă mai intimă...
Poți zice că sunt o paranoică alintată... eu am fost și la psihoterapeut să aflăm răspunsul.
Am izbutit până la o relație de patru săptămâni cu un bărbat foarte ok, inteligent și echilibrat, dar și cu disperarea de a înlocui rapid cearșafurile și orice urmă a lui în casa mea de fiecare dată când pleca.
Simt că, odată cu trecerea timpului, tendința asta a mea de a găsi acul din stogul de fân e din ce în ce mai stăruitoare. Și pot rămâne de una singură, cu parfumurile mele din poșetă și ambientale.
Voila! Când totul pare ideal, nu uita că fiecare are problema sa, chiar dacă nu o arată.
Foto: Unsplash.com, Pixabay.com