Confesiuni periculoase...
Text: Cristina Mihalachi
Foto: Dima Furdui
MUAH: Corina Creciun
Trădare, seducție, putere – Infidelul nu este doar o poveste despre pasiune și slăbiciune, ci o confesiune periculoasă. Ileana Rusu nu doar scrie despre infidelitate, ci o explorează, o trăiește și o transformă într-o artă. Iar cel mai incendiar detaliu? Bărbatul care a inspirat acest roman este chiar iubitul ei.
„Ce ați spune voi dacă ați afla că anume el și este Vladislav?”
Această mărturisire schimbă tot. Cine este, de fapt, Vladislav? Un personaj de ficțiune sau o realitate scandaloasă? Unde se termină romanul și unde începe viața autoarei?
În acest interviu incendiar, Ileana Rusu ne lasă să pătrundem dincolo de pagini – acolo unde seducția devine realitate, iar infidelitatea… doar o chestiune de perspectivă.
… brunet cu ochi albaștri. Rece și absent. Tandru și implicat. Enervat și un pic agresiv. Prea cuminte. Tace. Vorbește despre planurile sale. Îl cred. Uneori nu. Ador mirosul lui. Mă laudă rar. Vreau mai des. Îmi vede defectele. Mi le spune pe șleau. Nu renunță la mine. Îl iubesc. Mâine poate nu. El – nu știu... Poate toată ziua.
De ce… de ce înșeală… bărbații?
Din același motiv ca și femeile. Pentru că... Ar fi un șir de pentru că. Am discutat cu mai mulți bărbați care uneori o iau razna. O fac din diverse motive, dar de cele mai deseori că nu sunt doriți de femeia de acasă. Nu mai vreau să dezvolt acum teorii despre faptul că suntem oameni liberi, nu un obiect să aparținem cuiva, că oricum nu cred în ele. Înșelăm pentru că suntem poligami de la naștere. Punct.
Cum ai putut să o faci?
Nu sunt o sfântă. Am cunoscut mai mulți bărbați... Nu, altfel – am cunoscut diferite categorii de bărbați, toate care vin în cabinetul Ameliei, și fel de fel de femei, inclusiv urâte și capabile să sucească mințile oricărui bărbat. Vreți ceva doar de la mine? Cum naiba scriu copilandrele de 19 ani romane??? Ca să scrii un roman, e nevoie de experiență de viață. Multă.
Te-a afectat emoțional să asculți o astfel de istorie și după să o transcrii pe hârtie?
M-a afectat e puțin spus. Am trăit fiecare stare, fiecare lacrimă, fiecare regret al eroului, am dus atâtea lupte interioare, alegând cuvântul potrivit pentru cel care și-a deschis sufletul în fața mea... Tocmai din acest motiv sunt mândră de acest roman! De câte ori, din cauza unor emoții ce mă tulburau de-a binelea, eram gata să renunț, să șterg tot ce am băgat în laptop...
Și ce bine că am găsit forță în mine să revin la starea adecvată! E un roman atât de bun! Lipsă de modestie?! Vă rog, numai nu acum! Intrați pe Instagram dacă vreți tupeu.
Oamenii se schimbă cu adevărat?
Personal cred că nu. Ne adaptăm, acceptăm anumite tabieturi ale persoanei de lângă noi, ne ajustăm cerințele și carențele pe aceeași scară de valori, dar, în esență, rămânem aceeași. Ori... poate ne schimbăm în fiece clipă și nu ne dăm seama? Uite ce dilemă veșnică...
Amelia este un personaj intrigant, care manipulează prin terapie. Cât din ea e inspirat din oameni reali pe care îi cunoști?
Trebuie să o cunoașteți pe Amelia! E cea mai manipulatoare femeie din câte am întâlnit! Și manipulează prin tăcere, lăsând bărbații să se creadă importanți și auziți. E un fel de hibrid între ficțiune, noi, și oamenii de lângă noi.
„Infidelul” tratează conflictul dintre valorile tradiționale și slăbiciunile umane. Tu cum vezi acest conflict în relațiile din zilele noastre?
Cred că marile minți (dar oare numai ele?!) sunt capabile să creeze conflicte din orice. Să nu se plictisească, vedeți și voi că nu ne mai vorbim între noi, iar IA devine încet cel mai deștept interlocutor. Și apoi, orice slăbiciune poate deveni o valoare, nu credeți?
Crezi că societatea moldovenească este pregătită să accepte un personaj ca Vladislav fără să-l judece?
Să am pardon, da’ societatea noastră pe cine nu judecă? Voi spune și eu cum spunea și Vlas: „Любите меня!” Și o să-l îndrăgiți, pentru că aveți pentru ce. Condamnându-l, arătându-l cu degetul, dar dorind măcar o noapte să fim ca el. Slab în aparență, dar atât de dorit de sute de femei!
Romanul Infidelul (o istorie adevărată) are două finaluri pentru că omul are de fiecare dată cel puțin două alegeri. Și mesajul acestui final dublu, absolut neobișnuit pentru literatura de la noi, e să alegem singuri dacă oamenii se schimbă sau nu. Mie îmi place literatura dură, așa că optez pentru primul...
Ce mesaj vrei să le transmiți femeilor care citesc „Infidelul”? Cum crezi că le-ar putea schimba perspectiva?
Cred că fiecare își va găsi răspuns la propriile întrebări. Dar tare vreau să nu uite că sacrificiile de dragul lor nu sunt cea mai bună modalitate de a-i ține lângă noi. Nu așteptați de la mine lecții de moralitate, eu sunt o amorală. Cu siguranță, printre sutele de femei care vor lectura romanul, există suflete absolut pure și inocente, așa ca Ariadna. Și poate ele sunt cele mai potrivite să contureze anumite concluzii.