RED subject
„Când am început să lucrez asupra acestui material, am simțit să intru direct în subiect, dar totuși ceva mă tot întorcea la primele rânduri, ca și cum ar fi existat o cugetare ce se dorea exprimată, ca prim pas în această călătorie, pe care o vom face împreună. V-o dăruiesc în următoarele rânduri.”
Rodica Ionescu.
Rodica Ionescu este un terapeut din România, cu experiența acumulată care și-a propus să ajute atât femeile cât și bărbații să depășească experiențele dificile ale vieții și să-și atingă potențialul maxim, prin stare de bine, claritate, liniște și mulțumire. De ce? Pentru că este ceea ce a creat și a făcut pentru sine. După ce a reușit să treacă printr-o perioadă extrem de dificilă din viața ei, și-a descoperit puterea și s-a înscris pe propria ei cale de vindecare. De atunci, s-a format ca un terapeut al stării de bine, combinând hipnoterapia, sesiunile de vindecare energetică, mentoratul și consilierea, pentru a oferi tratamente personalizate, care să funcționeze cu rezultate maxime pentru orice suflet aflat în dificultate. A creat astfel, programul de terapie personalizată „Arta de a Trăi Savuros”, prin care ajută oamenii să aibă grijă de propriul suflet, respectându-le întotdeauna libertatea mentală și specificul credințelor personale. Terapiile incluse în acest program, sunt complementare altor metode de tratament și ajută la îmbunătățirea tuturor aspectelor vieții, pentru ca știe și crede că fiecare suflet poate deveni oricând un participant activ la propria sănătate și bunăstare și adevăratul creator al vieții sale!
„Eu sunt cel ce sunt!”
Fiecare dintre noi participă la conștientizarea stării de A FI! Experiența vieții umane este chemarea stării de A FI, pentru a se percepe prin intermediul tuturor simțurilor umane. Viața se creează prin noi și noi existăm prin viață! Viața și noi suntem UNA! Moartea nu există! Orice pleacă din realitatea umană pășește într-o altă stare de A FI! Vă propun să vă deschideți inima și, prin energia ei, să înglobați în voi informațiile care vă servesc, adaptându-le nevoilor voastre actuale.
Ignoranța și moartea.
Vedeți voi, dragii mei, ignoranța este cel mai mare blocaj al ființei umane în acest moment. Ignoranța este pur și simplu o stare de rigiditate în a permite creației să se exprime vast și liber. Sunt acele comportamente manifestate din frica de ceva nou și de felul cum acest ‘nou’ ne poate afecta pe toate aspectele vieții voastre. Când permitem ignoranței să ne blocheze capacitățile de flexibilitate, adaptabilitate și acceptare, se diminuează considerabil curiozitatea; acea curiozitate gingașă față de propria viață și față de întreaga lume, pentru că ea, curiozitatea pură și sinceră, este catalizatorul cel mai important în starea de prezență cu TOT CE ESTE ÎN NOUA ENERGIE.
Încep prin a vă aduce la cunoștință un element important, e vorba de puterea informațională asupra emoțiilor noastre, impactul cuvântului „MOARTE”. Dacă l-am înlocui cu expresiile: „trecerea în neființă”, „urcarea în Rai”, „reintegrare în Absolut”, cu „reîntâlnirea grupului de suflete”, parcă deja, faptul în sine își pierde din dramatism și își mută locația din durere în speranță. Uneori, nici nu realizăm cum unele cuvinte sunt ca niște butoane care ne declanșează stări neplăcute, și asta pentru că încă nu am aprofundat cunoașterea din spectrul larg al semnificației lor. Am stat noi vreodată singuri cu acest cuvânt - MOARTE? Apoi, ne-am deschis noi inimile către acest fenomen, să-l privim, să-l ascultăm, să-l simțim ca ceea ce este el cu adevărat? Puțini am făcut asta, deoarece emoțiile au pus mereu stăpânire pe corpul, mintea, energia și sentimentele noastre în fața evenimentului.
Totuși, starea noastră interioară poate fi de nezdruncinat chiar și în aceste momente aparent zdruncinătoare și suferinde, dacă suntem prezenți în viața noastră, încă de dinainte de întâmplare.
Când ești prezent în viața ta, nimic nu te poate surprinde, pentru că permiți lui ORICE să existe și îi permiți pentru că știi că ești liber să decizi orice conexiune vrei să ai, ești liber să alegi ce vrei să simți. Nu ești victimă în niciun context, de aceea nici nu ai preferințe față de ceea ce alege să se creeze de la sine. Această formă de acceptare, îngăduire, permisivitate poate părea că trăiești pe muchie de cuțit, dar doar pentru cel ce încă vrea să dețină controlul. Însă, pentru voi cei ce ați înțeles că A PERMITE este cea mai puternică expresie a lui A FI, pentru voi, viața este un dans continuu în care pășiți din dar în har, din pace în iubire, din bucurie iar în iubire și tot așa.
Ce spune despre tine suferința extremă în fața morții, dusă în neputință, disperare și lipsa dorinței de a continua? Poate fi oare că ai trăit alături de aceste persoane din viața ta, punând în mâinile lor cârma vieții tale?
Din moment ce simți neputința, fie ea fizică, emoțională, mentală, este destul de clar că acea sau acele persoane, trecute în neființă, făceau multe din atribuțiile care ți-erau destinate, motiv pentru care acum pragul disperării l-ai trecut. Și când spun atribuții, nu mă refer doar la a plăti facturile, a face cumpărături, a avea pe cineva lângă tine fizic cu care să împarți greutățile vieții, ci mă refer la nevoia emoțională care înregistrează cea mai mare pierdere acum și anume furnizorul stării tale de bine, a stimei tale de sine, a iubirii tale de sine. A fi prezent în viața ta înseamnă a avea discernământ, a fi apt de a îți dărui singur orice ai nevoie și a avea capacitatea de a face rost de resursele necesare.
A fi prezent în viața ta înseamnă să te simți independent, suficient și complet în orice context al vieții.
Când moartea intervine într-o relație de iubire, ar fi bine să ne amintim de sentimentul recunoștinței. Dacă pornim de aici, adorând clipele petrecute împreună, vom putea sesiza cum întreg evenimentul își mută energia din pierdere, lipsă, panică în acceptare, detașare și, implicit, iubire pentru oportunitatea vieții. Când lăsăm emoțiile să ne cuprindă, ceea ce se întâmplă este, că începem automat să facem întreg evenimentul despre noi înșine, despre durerea noastră, despre pierderea noastră, despre ‘ce mă fac acum?’ Dintr-o dată nici moartea nu mai este actorul principal, ci TU și durerea ta. În starea asta uităm despre două aspecte importante: oamenii dragi apropiați care și ei sunt triști și au nevoie de susținere.
În astfel de situații suntem chemați de viață să ne reamintim de puterea de a fi independenți, de puterea de a face față oricărei împrejurări, de abilitatea de a ne adapta situațiilor noi, de capacitatea uimitoare de autovindecare, prin iubire. Într-un astfel de moment de tristețe, focusul poate fi acesta, deoarece aduce discernământ, iar acesta este cel mai important pentru o refacere de stare. Perpetuarea stărilor disfuncționale, de tristețe prelungită, atrag după sine un aspect pe care vreau să vi-l punctez aici, și anume denaturarea realității. În jurul meu am văzut cum oamenii care se adâncesc în emoțiile de suferință își pierd abilitatea de a discerne între realitatea faptelor trecute și fantezia născută dintr-un așa-zis dor, dar care de fapt este o lipsă. Astfel încep să creeze tot felul de scenarii care nu au existat niciodată, doar ca să-și aline suferința, zic ei, dar de fapt ei le creează ca să-și justifice starea patetică din care nu vor să iasă. Așa auzi despre o femeie vorbind despre fostul soț, care era un alcoolic și care o abuza, că a fost cel mai bun soț și că a făcut gesturi de tandrețe, de iubire, i-a dăruit cadouri și tot așa.
Este o mare, foarte mare dovadă de sinceritate cu tine însuți să fii onest și să îți răspunzi la întrebarea: Ce mă doare cu adevărat? Că a plecat un suflet sau sufăr că nu știu cum să mă descurc fără el? Dragii mei, căsătoria, parentalitatea, relațiile, toate acestea au fost menite să fie ca o discuție de bucurie între prieteni. Suntem ființe divine absolute, așadar nu avem nevoie de nimeni și nimic pentru propria noastră realizare. Acest lucru este valabil și în planul fizic.
ÎNȚELEPCIUNE!
Ce înseamnă să fii prezent în viața ta? Înseamnă în primul rând să realizezi și apoi să integrezi: orice, oricând, oricum.
Înseamnă să conștientizezi că tot ceea ce crezi că știi despre ORICE este doar o fărâmă din vastitatea felurilor în care acel ceva există și infinitatea felurilor de a fi perceput de fiecare dintre noi, astfel ești în deplinătatea deciziilor tale, pentru că însăși acceptarea lui TOT, care este într-o continuă creație și schimbare, te eliberează de piedicile neprevăzutului. Înseamnă să faci pace cu trecutul tău când erai copil, adolescent și tânăr adult și să înțelegi că ai primit atât cât au avut de oferit cei din jurul tău și a fost SUFICIENT și PERFECT.
Înseamnă să eliberezi toți oamenii din viața ta de sarcinile și greutățile pe care tu însuți le-ai pus în mâinile lor pentru diverse motive egocentriste sau chiar spirituale. Eliberează persoanele prin care ai ales să înveți lecții, să ai experiențe intense sau tu însuți să le fii maestru prin provocare, eliberează-i din aceste roluri ale minții tale și alege să experimentezi viața și tot ce ți-ai propus ca plan, doar ca observator conștient.
Ai de integrat o agendă de care nu ai știut în prima parte a vieții tale, care este agenda ESENȚEI TALE și care uneori își propune să realizeze prin tine lucruri de care nu ești conștient imediat și care poate părea, la prima vedere, ceva ce perturbă a stării de bine, dar în final beneficiile justifică parcursul. Nu trebuie neapărat să știm totul și să înțelegem totul. Dar trebuie să acceptăm totul.
Înseamnă să-ți acorzi un spațiu intim, interior, în care să începi să faci cunoștință cu tine însuți, cu dorințele, nevoile și cu alegerile conștiente care știi că generează stările în care vrei să trăiești această viață. Și apoi să începi să le respecți, să le aplici constant și să nu permiți nimănui și la nimic să te devieze.
Înseamnă ca indiferent cine intră în viața ta și chiar dacă alege să plece, nu te va afecta niciodată, pentru că tu deja știi că UNA SUNTEM și că trupul este doar o fațetă a formei de A FI, iar mintea este doar unealtă prin care percepi CE ESTE.
EU PERMIT
Realizez și apoi întrupez!
Durerea este doar în mintea ta, ea nu există cu adevărat, este în imaginația ta. Durerea este doar un program de reacție învățat și perpetuat. Dacă ai ști, încă de când erai copil, că moartea este doar o tranziție care trebuie să fie sărbătorită, nu ai suferi niciodată din cauza morții, ci doar ai fi fericită și ai onora prezența persoanei respective în viața ta.
Observați cum ceea ce ai învățat despre lucruri și cum ai învățat să te raportezi la ele sunt fix elementele pe care le rulezi, prin care interpretezi viața. Deconectează-te de aceste credințe limitative, cercetează, caută în inima ta Adevărul despre ceea ce percepi și despre ceea ce simți, iar răspunsul va veni imediat
Moartea, iubiții mei, este o CELEBRARE!
Da, este sărbătoarea recunoștinței, a recunoașterii unei existențe care tocmai a ales să-și continue drumul spre alte forme de exprimare. Câtă recunoștință trebuie să simțim în noi pentru că acel suflet a ales să facă parte din viața noastră, a ales să-și poziționeze călătoria întreagă pe o cale care să fie compatibilă cu a noastră și asta doar pentru a ne putea bucura unii de alții.
Vă dați seama că din toate locurile din acest Univers, din toate locurile de pe Pământ, din toate naționalitățile, din toate familiile, din toate anturajele, viața v-a adus să vă intersectați ca să vă cunoașteți și să vă iubiți. Integrați în voi această imensă uneltire a Creației, această inteligență absolută care a știut, știe și va ști în infinitate ce face, cum face, prin ce face și pentru ce face.
Moartea nu i se întâmplă nimănui prin surprindere sau ca o victimă; uneori poate părea așa, dar doar dintr-un spectru limitativ al imaginii de ansamblu. Să vă amintiți mereu că fiecare dintre noi știm întotdeauna ce facem, cum facem și de ce facem ceea ce alegem să facem. Chiar și cuprinși în neputința fizică sau mentală, tot suntem făuritorii realității noastre.
Culturile de pe Pământ au o vastitate foarte mare de percepție a morții, a tranziției în neființă și ați rămâne surprinși să constatați că însăși vastitatea aceasta ne arată despre acest fenomen că acolo unde ne naștem, în cultura respectivă, avem de învățat, experimentat și aprofundat diversele interpretări ale vieții. Dar să nu uităm că INIMA știe întotdeauna forma cea mai înaltă pe care o conținem despre fiecare concept.
Da, există viață după moarte, pentru cel rămas în planul fizic, există atât cât vrea! Totul este o alegere! Starea ta este o alegere!
Când rutina vieții și-a pus amprenta pe o perioadă mai lungă de timp, este mai provocator depășirea momentului morții, dar există atât de multe ajutoare pe care Viața le are deja pregătite pentru tine, încât tot ce ai de făcut este să fii atent în jurul tău.
Vei găsi oameni minunați dispuși să te ajute cu rutina zilei cotidiene, suflete blânde care să te mângâie când tristețea mai reapare, produse și terapii de susținere fizică și energetică, daruri de la Univers care îți reamintesc că divinitatea te susține. Vei găsi semne în natură despre bucuria care te înconjoară prin toate simțurile: mirosul ierbii tunsă proaspătă, cântecul păsărelelor, briza dimineții simțită cu porii pielii, siguranța răsăritului și apusului soarelui, pacea la vederea inocenței unui nou-născut care îți povestește despre regenerarea Vieții. Și nu în ultimul rând, vei găsi într-o zi ochii tăi, în oglindă și privindu-te vei înțelege că EȘTI IUBIRE PURĂ!
Împreună ca UNU în INFINITATE!
