Probabil că nu pot fi sută la sută obiectiv vorbind despre această carte. Nick mi-e prieten și vă spun de la început că volumul mi-a plăcut mult, și nu doar din cauza prieteniei noastre. Simțisem de la început că versurile celor de la Luna amară sunt altfel decât la alte trupe, fie ele chiar și rock. Piesele lor erau mai mult decât câteva strofe cu refren, care nu spuneau mare treabă. Erau și sunt mai mult decât niște texte pentru muzică, cu mesaj important, cu o anumită construcție, ceea ce-i făcea pe băieți ușor recognoscibili când cântau pe aceeași scenă cu alții. Textele lor sunt poezie: mai anarhice și hip hop, când sunt făcute de Mihnea, mai psihedelice și grunge, când sunt făcute de Nick.
Totuși Cineva mult mai rău decât tine va supraviețui, volumul de debut în poezie al lui Nick Făgădar, e total altceva decât textele lui pentru trupă. Pentru piese el adapta rimele, ritmul: construcția textului, dar în volum a pus pe primul loc poezia și din contra, a fugit de rimă.
În carte există referința la construcția literară, chiar dacă doar ca pretext. Deși e debutant, Nick știe ce și cum face. Iată un exemplu:
Rimele sunt ca vomele
nu poți spune despre prima
decât că a fost o greșeală
tu nu mai vomiți demult
În genunchi
rupt de spate
ai surpriza vieții tale
Rima odată pornită
urăște singurătatea
ea caută împlinirea
în răspunsul celorlalte
care abia așteaptă
să fie coborâte
din ferventa lor lume
de reguli și suc gastric
jeturi dulcege
stropi de plăcere
pe colacul wc-ului
până când ajungi
fericit
la flegma transparentă
curată
eliberatoare
La balele vinovate
doar de lipsa de conținut
a stomacului tău
Asocierile din poemele lui Nick sunt între lucruri din domenii diferite, de unde se naște absurdul, cam cum ne-a arătat tata avangardiștilor, Urmuz. E un absurd vesel, chiar dacă Nick nu evită marile teme ale poeziei, de care cam fug poeții contemporani: singurătatea, tristețea. Dar o face în felul său. „Poezia lui Nick Făgădar surprinde prin tristețea asumată, deloc ridicolă sau patetică, a modului în care dialogul, alteritatea, relaționarea sunt trunchiate de nesiguranță și/sau de tehnologie (...) Un debut excelent care completează tabloul poeziei contemporane”, scrie Moni Stănilă pe coperta a IV-a. De altfel, volumul a fost lansat online la cenaclul Republica, pe care îl conduce Moni.
Tot pe coperta a IV-a a scris poetul Ștefan Manasia, care nu e deloc darnic la recomandări, deci trebuie să-l credem: „Jurnal în fărîme al ultimilor ani şi memorial enigmatic din versuri concise (abrazive sau tandre) al ieşirii din crisalidă: nevroză, decepţie, resurecţie. Mizantrop, anticonsumerist, anti-bullshit – aşa cum stă bine unui solilocviu (post)grunge ieşit din „jobenul fără capăt al minţii”.”
Imaginile lui Nick sunt halucinante, tot în vecinătatea absurdului, și suprarealiste. Nu știu de ce, dar textele mele preferate din volum sunt legate de câini, deci am și eu o percepție suprarealistă:
Am un alt pat prins pe tavan
ham cu ham
muze
lupi sluți lupi frumoși
latră
ciobănești mioritici
Dorm
în sufletul lor cald
Lână
Textele lui Nick sunt cursive și coerente, chiar dacă uneori imaginile sunt neobișnuite, bizare. Vă mai dau un poem cu câini:
Am avut ocazia să întâlnesc
câțiva câini
ultimul
nu s-a împrietenit
nu a mâncat saleuri cu rom și cola
nu a dat din coadă
decât rar
Ce să fac eu
lângă un câine fără coadă
pretențios la mâncare
și băutură
Am stat o vreme
i-am făcut poze
până când bateria a cedat
și am auzit vântul
Lucia Țurcanu a scris despre Cineva mult mai rău decât tine va supraviețui în Revista literară, unde spune: „Deși e o carte de debut, Cineva mult mai rău decât tine va supraviețui nu conține stângăcii proprii începătorilor, dovadă că poezia e o preocupare mai veche a lui Nick Făgădar, o preocupare luată foarte în serios”. Așa e.
Ca să nu mă mai întind mult, vă mai spun că volumul Cineva mult mai rău decât tine va supraviețui este pentru mine o mare bucurie a anului 2021. E un volum nervos, care mi-a amintit de avangardă, de Kurt Cobain și de faptul că la întrebarea lui Alexandru Mușina: unde se ascunde poezia?, nu poți să dai un răspuns clar, ca la matematică.
La sfârșit, termin sec, cu un poem de Nick:
Seara turcească
Chinezi
M-am răzgândit, încă unul, cu căței, că v-am spus că-mi plac:
Festival
Sunt din ce în ce mai bătrân
stau pe balcon și beau singur
soția mea tânără
e în oraș
cu oameni la fel de tineri
Nu am mare lucru de făcut
ziua e sfârșită
câinii mei orbi îmi stau la picioare
cuțu cuțu Absolut
cuțu cuțu Marlboro
hai că piesa asta e faină
mi-aduce aminte de ceva
probabil umblam în pula goală
prin vreun hotel
Lumea e o batistă
prost împăturită
[short_description_hide="yes"