Foame – un cuvânt care nu ne lasă deloc indiferenți. Emoții dintre cele mai profunde se ascund în spatele lui. Probabil unele din cele mai utilizate expresii ale zilei: îmi este foame, ție nu-ți e foame? Fie declarăm în ce ne privește, fie întrebăm pe alții (în special copiii), fiind într-o dietă drastică sau uitând de ora mesei.
Dar câte expresii avem: „murim de foame”, „suntem rupți de foame”, „înfometatule”, până și un erou de basm avem – Flămânzilă din Harap Alb, vi-l amintiți?
Expresiile referitoare la nevoia de a mânca ne transformă în fiare „lihnite”, care au o foame „de lup”, de „căpcăun”, „de vârcolac”. La fel, foamea ar putea face din oricare dintre noi o ființă inferioară „care și-ar devora iubitul/iubita”, capabilă să mănânce „ca un porc”, „ca un câine”, „să-și lingă degetele de plăcere” ș.a.
Ieșiți demult din timpurile paleolitice de foame, mai putem oare astăzi să ne recunoaștem în aceste ipostaze și roluri de căpcăuni, lupi sau foame nebună, chiar dacă aceste expresii persistă în limbajul comun? Mintea noastră încă mai păstrează angoase și frici de mii de ani, cele ce le-au trăit cu teama zilei de mâine. Și ciudat este faptul că trăim timpuri opuse: de exces alimentar, etichete ademenitoare, diversitate de nu știi ce să alegi și, totuși, mai avem o problemă cu FOAMEA.
Confuzie totală sunt: patologiile noi, rata deceselor tot mai mare din cauze nutriționale știute (boli cardiovasculare, diabet, obezitate, cancer), tulburările alimentare dezvoltate pe fonul mâncatului compulsiv ș.a.
De ce oare foamea și tot ce este legat de ea are un asemenea impact asupra vieții și subconștientului nostru?
Răspunsul îl vom găsi în corp, care, apropo, nu e o mașinărie. Corpul este istoria noastră vie.
Experiențele trecute ne condiționează modul în care funcționăm în prezent. Pe cât de esențiale pentru viață sunt funcțiile corpului, pe atât de complexe și de involuntare sunt mecanismele de reglare și de echilibru. Ele se formează din prima clipă de naștere, se reglează și se perfecționează pe măsură ce trăim experiențe noi, se adaptează în funcție de contextul emoțional în care trăim. Iar FOAMEA ESTE și ea un MECANISM.
Ce putem face să nu distorsionăm mecanismul foamei:
1. Disciplina alimentară Pe lângă dietele echilibrate elaborate de nutriționiștii dieteticieni, se va ține cont ca aceste prize alimentare să fie luate la ore aproximativ egale pentru a forma și defini mecanismului foamei. Din practica mea, e nevoie de 3-4 săptămâni. Orice om, la orice vârstă, poate face acest lucru cu succes.
2. Mese principale și secundare Nu poți mânca la prânz un măr și seara conținutul unui frigider. Foamea se va resimți la cină dacă nu ai fost serios în privința porțiilor. Mesele principale sunt dejunul, prânzul și cina și ele toate ar trebui să conțină proteine, lipide și carbohidrați. Mesele secundare sunt dintr-o singură categorie de nutrienți, de regulă țin de foame prin menținerea glicemiei între mesele principale.
3. Sațietate și timpul de masticație Și chiar dacă respecți cele 2 reguli de mai sus, ai nevoie să petreci în fața farfuriei minim 15 minute, mestecând cu grijă. Sațietatea este reglată de sistemul umoral și vine în timp. Primește plăcere!
4. Satisfacția cu care mănânci Chiar dacă nu ești gurmand, felul în care mănânci ar trebui să fie unul demn de un împărat. Contribuie la asta și hainele pe care le porți, muzica pe care o asculți în timp ce savurezi, poziția corporală, aspectul mesei și conținutul farfuriei.
Vă mai amintiți cum serveau masa împărații prin filme?
Chiar dacă în împărăția lor uneori sufla vântul a sărăcie și război, regii aveau multe tabieturi frumoase când mergea vorba de masa regală.
