Text: Diana Mocanu, travel blogger
Foto: Arhiva personală
Față de sudul țării am o dragoste aparte. Sunt născută pe mal de Prut, iar primii 13 ani din viață i-am trăit în Lunca Prutului. Vara, în particular, era minunată. Aproape fiecare sfârșit de săptămână îl petreceam pe malul râului împreună cu familia și prietenii. Bărbații prindeau pește. Țin minte că era așa de mare și mult peștele, că îl prindeau cu mâinile. Apoi făceau supă de pește în ceaun, la foc încet și mâncam cu mare poftă.
Prin ce mai e minunat sudul țării? Prin faptul că aici locuiesc mai multe etnii și, călătorind încolo, veți putea cunoaște culturi și tradiții interesante. Punctul final al călătoriei este Lacul Beleu, iar prima oprire de pe traseu e orașul Comrat. Simbolul orașului este un cal negru. Îl veți observa la intrare, dar și în centrul orașului.
Există mai multe versiuni cu privire la toponimul Komrat: „Komur” și „at”, ceea ce înseamnă „cal negru”. Conform legendei, odată, la niște alergări de cai, care se organizau în zona iarmarocului vestit de cai, învingător a ieșit calul aristocratului local, care era de origine turcă. Acesta, în cinstea calului său, a botezat localitatea în Komur at. Cu trecerea timpului, toponimul s-a modificat în Comrat.
Apropo, călătorind prin sudul Moldovei, veți observa că bisericile și catedralele sunt preponderent de culoare galbenă. Culoarea galbenă e culoarea stepei Bugeacului.
Și dacă tot sunteți în Comrat, trageți o fugă până la Vinăria „Vinuri de Comrat”, este cea mai veche vinărie de la sudul țării. Complexul vinicol este un bun început pentru a cunoaște istoria, tradițiile, cultura excepțională a poporului găgăuz și vinurile din zona sudică. Vinăria are peste 120 de ani și este un monument de arhitectură unic, ce reprezintă trei epoci: Epoca Guberniei țariste Basarabia (arhitectura sec. XIX), Epoca Uniunii Sovietice și Epoca Moldovei de după Independență. Apropo, la Vinărie există și un Muzeu „Înapoi în URSS”, unde puteți vedea obiecte din perioada sovietică, inclusiv celebrul aparat de „газировкэ”, care încă mai e funcțional.
Nu departe de Comrat, se află cel mai mare sat din Moldova – Congaz. Gura lumii spune că ar fi și cel mai mare din Europa, dar nu insist să găsesc „adevărul istoric”. În sat se află un Complex Etno-Turistic unic – Gagauz Sofrasi. Denumirea complexului provine de la sofra. Sofra – masa găgăuză. La cercul infinit al vieții se aduna toată familia, prietenii. Aici își spuneau bucuriile și nevoile și erau găsite soluții pentru toate problemele. Una din filozofiile găgăuzilor este că nimeni nu trebuie să plece din casa ta flămând, să fie primitori și bucuroși de oaspeți.
Gagauz Sofrasi este un complex etno-turistic cu căsuțe din lemn și lut, ce formează o adevărată străduță dintr-un sat găgăuz cu casa mare, cu perdeluțe de peste 100 de ani, un muzeu cu obiecte ce reflectă viața din Congaz, multe „sofra”, un beci de toată frumusețea și o grădină superbă. De altfel, elementele arhitecturale reprezintă în totalitate viața găgăuzilor de acum 100 de ani. În fiecare detaliu de la Gagauz Sofrasi e viața unui om din Găgăuzia. Aici timpul se oprește în loc. Aici trebuie să încetiniți și să vă bucurați de viață.
Nu plecați de la Gagauz Sofrasi fără să încercați Kurban Kulburu, Kavurma și Kîrma. Neapărat să intrați în beci, veți găsi o mare varietate de vinuri din sudul țării. Iar înainte de plecare, să vă odihniți sus în pod la terasă.
Dacă aveți timp, petreceți o noapte la complex, dacă nu, îndreptați-vă spre satul Slobozia Mare. Localitățile fondate în trecut prin colonizare, purtau numele de Slobozii. Ele se formau, de regulă, în baza unor privilegii acordate de domnie. Locuitorii „liberi” adică „slobozi” erau scutiți de biruri și alte impozite – un fel de paradis fiscal. Organizarea sloboziilor a dus la apariția unui mare număr de toponime identice, circa 25 de localități din Republica Moldova și 35 de localități în România.
În Slobozia Mare se află unul dintre cele mai spectaculoase locuri de la noi din țară – Lacul Beleu. Beleu e marea și oceanul copilăriei oamenilor de la sud. Despre lac am auzit de mult timp, dar iată că abia acum am ajuns să îl văd. Pe baza lacului Beleu este amplasată Rezervația Naturală Prutul de Jos. Anual, în această perioadă, trec în pasaj peste 20.000 de păsări de apă, inclusiv vestiții pelicani.
Am reușit să văd un singur pelican. Prutul s-a revărsat și ei, nemaiputând să-și asigure mâncarea, au migrat spre lacurile din zonă. În schimb, am văzut zeci de cocostârci și egrete. Este minunat în rezervație... un sentiment atât de bun am mai avut doar în Wadi Rum din Iordania, când mergeam cu mașinile și exploram deșertul. Un sentiment de liniște profundă și libertate.
Iar apusurile, apusurile la Beleu sunt fantastice!
Nu plecați din Slobozia Mare fără a trece pe la Muzeul de Istorie. Pe mine m-a impresionat faptul că satul are un muzeu. Este un muzeu mic, dar tare frumos, cu 11.000 de exponate. Parcă întri într-o altă lume când îi calci pragul.
Alt loc ce m-a impresionat a fost Palatul Culturii. Dacă te gândești în sinea ta: „Ce poate fi impresionant la o casă de Cultură?” (așa am crezut și eu) află că vei rămâne fascinat. Dincolo de aspectul exterior, interiorul este pur și simplu „uau”. Arhitectură sovietică în toată măreția ei.
Loc secret: Dacă mergi pe aleea de lângă Palatul Culturii, vei da peste scena de vară, iar în spatele ei, dacă mai mergi un pic, vei avea parte de cea mai frumoasă panoramă a lacului Beleu.
Un alt loc unde trebuie să ajungeți este Vinăria din Vale. Rezervația naturală „Prutul de Jos”, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO este casa Vinăriei din Vale. Peste 500 de barrique-uri maturează în liniște vinurile vinăriei.
Și dacă tot ați ajuns până la sudul extrem al țării, vă recomand să explorați și satul de lângă – Văleni. „Când apare un vălean, avem pește pe un an”, așa era pe timpuri zicala de la piețele din Bolgrad și Galați.
Aici puteți vedea Podul lui Petru Rareș. Legenda zice că Petru Rareș se afla la bălțile cu pește de lângă satul Văleni atunci când au decis boierii moldoveni să-l pună domn peste Țara Moldovei.
Tot la Văleni veți găsi celebrele Coline de Aur – Aflorimentul de la Văleni. Este un sit geologic cu landșaft deosebit, ce transformă satul într-o localitate cu priveliști deosebite, fiind una dintre cele mai vizitate atracții din regiune. De pe vârful colinelor se deschide un peisaj fermecător de unde se vede lacul Beleu și împrejurimile sale.
Iar dacă vreți să vedeți cum locuiau pe timpuri vălenașii, mergeți la Muzeul privat „Curte țărănească tradițională”. Este o casă-muzeu amenajată în stilul sec. XIX, cu cele 3 încăperi specifice: casa mare, bucătăria, camera de locuit. Aici poți să te așezi la războiul de țesut, să-ți pui furca-n brâu și să torci, poți să țeși câteva rânduri la rogojină sau să mesteci cu lingură de lemn în oala clocotindă de pe cotlon.
Nu plecați de la sudul țării fără o vizită la vinăria Karagani. E o vinărie de familie superbă. Tradiția și pasiunea față de vinificație provin de la strămoșii lor găgăuzi, iar secretul unui vin bun a fost transmis pe parcursul a patru generații. Pe teritoriul vinăriei este amenajat și un mic muzeu care redă în viață tradițiile poporului găgăuz și care include obiecte adunate din familiile lor de-a lungul anilor. Aici veți găsi fotografii, obiecte de uz casnic, mobilier găgăuz, covoare țesute manual și un cufăr plin cu zestrea de nuntă a bunicii.
Dincolo de istoria frumoasă, aici veți mânca cea mai bună șurpa din lume și veți bea un vin absolut delicios. E o vinărie de suflet.
Cel mai mult m-au impresionat oamenii locului. Oameni buni, deschiși și frumoși. Îmi va rămâne în suflet și gânduri Mama Catița, femeia cu chip plin de înțelepciune, mâini muncitoare și zâmbet blând, femeia care a păstrat cu sfințenie toate lucrurile de la bunici și părinți. E un muzeu casa ei. Un Paradis cu multă liniște, case albastre de culoarea cerului și flori mov.
