Elena Fedorcan
Dincolo de viața de prințesă

Cum ai ajuns celebră?
Celebră? Până la celebritate drumul meu e lung. Peste 4 ani să mă mai întrebi o dată.

Vii dintr-o familie de intelectuali și ai ajuns o prințesă a sprâncenelor. Cum a venit peste tine această alegere?
Eu am crescut în visul meu. Eu am creat idei, le-am pus în practică, am avut avânturi, m-am ciocnit de realități dure, dar niciodată nu m-am oprit din visul meu.

Anastasia Soare, inspirația ta? Vrei să fii milionară ca ea?
Mă inspiră femeile puternice și care știu că frumusețea necesită timp și cost.

Mai nou, ai și un Aeqilibrium. De unde s-a luat asta?
Cred că fiecare din noi ajunge la punctul unui dezechilibru, și mult contează ce facem noi în acele momente. Știi ce am făcut eu? Mi-am făcut un tatuaj, cât de ciudat nu ar suna, dar eu mi-am tatuat „Aeqilibrium” și am clădit zi de zi. Și paradoxal, aș spune, dar cei care mă urmăresc au văzut în mine schimbarea, iar cea mai frecventă întrebare era: „Elena, care este secretul tău?” Pentru mine Aeqilibrium Nutrition este mai mult decât un simplu program, sunt vise realizare, sunt scopuri atinse, sunt femei care își găsesc echilibrul demult pierdut.

Viața ta la București… Un vis frumos sau un vis complicat?
În fiecare oraș am construit un „american dream”.

E probabil flatant să fii înconjurată mereu de ochi de bărbați care te urmăresc pe rețele și în viața reală…
Ochi sunt mulți, inimi mai puține.

Ai avut două relații care nu au mers. Ai crezut în începuturi fabuloase, care au eșuat… cum îți explici?
„Ce frumoase sunt toate iubirile la început...” Da, chiar așa și este, dar, la un anumit moment, realizezi că, pur și simplu, nu mai ești pe aceeași undă cu bărbatul de alături. Eu nu voi spune niciodată că relațiile mele „au eșuat”, ci dimpotrivă, am trăit clipe unice, am învățat cum e să iubești și să fii iubită, și cum trebuie la un moment dat să pleci din viața unui om. Da, nu este ușor, dar nici imposibil. Eu dau totul într-o relație, dar și îmi doresc totul, iată și explicația „de ce nu au mers”.

Copiii tăi îți aprobă alegerile?
Timp... copiii mei îmi oferă timp. Eu cresc cu copiii mei, ei mă învață să fiu mamă. Niciodată nu mi-am dorit ca ei să depindă de părerea cuiva, ei trebuie să crească personalități, să nu se teamă să își expună punctul lor de vedere, de aceea investesc în educație. Alegerile mele sunt mereu discutate cu ei și pot afirma cu mândrie că părerea copiilor mei contează în tot ceea ce fac eu.

Cum arată bărbatul perfect?
Probabil... ca mine.

Te îndrăgostești repede?
Deja evit nenorocirile.

Des?
Dacă aș mai face-o vreodată, ar fi cu toată ființa mea.

Care sunt valorile generației tale?
Eu sunt copilul anului ‘89. Am crescut într-un stil milităresc. Dintotdeauna am știut că doar prin muncă și dăruire voi ajunge acolo unde îmi doresc.

Care este visul tău?
Să mă trezesc în fiecare dimineață lângă oamenii dragi sufletului meu. Să aplic ideile mele. Poate nu o să par acum modestă, dar câteodată singură mă gândesc de unde am atâtea proiecte în cap. Da, și îmi doresc ca fiecare din ele să se realizeze. Dar, într-un final, cred că visele sunt ca fericirea, ele trebuie îndeplinite frumos și în liniște.

În carieră, unde te vezi peste 5 sau 10 ani?
La 25 mi-am dorit să ajung aici... Hai să revenim cum am spus mai sus, peste 4 ani.

Ai niște frici despre care poți să povestești?
Atunci când ești corectă în viață, frica nu este parte din ea. Există un factor, fiecare răspunde pentru fapta lui, iar legea bumerangului nu a anulat-o nimeni.

Cum lupți cu tine, cu părțile tale neștiute de ceilalți?
Control. Lucrez la menținerea controlului prin echilibru creat de mine în mine.

Cea mai fericită perioadă din viața ta. Povestește-mi despre ea.
Zi de zi îmi construiesc fericirea, pentru că fericirea absolută e cea care se trăiește și nu care este așteptată.

Cea mai grea perioadă din viața ta…
Când am început iar de la început...

Pentru ce ești recunoscătoare lui Dumnezeu?
Pentru fiecare răsărit de soare, pentru șansa de a mai trăi o zi, pentru eșecuri și succese. Pentru copiii mei, ei sunt un dar de la Dumnezeu, cei care în fiecare zi mă învață că viața e atât de frumoasă...