ERATĂ
Îți spun, iubito, că nu pe tine te urăsc, ci doar pe mine, contemplând-te la nesfârșit.
Și nici spre soarele-tiran n-oi mai striga, deși canon îmi dau în fiecare dimineață a venerării sale.
Pe demiurg și planul său nu-l mai zădărnicesc, ci doar pe mine mă opresc din fugă.
Naturii - mamă verde - nu-i voi mai da „ignore”, îmi sun notarul să legalizeze flirtul;
Și cartea- fructul interzis;
Și lacrimile- manuscris;
Și endorfine- apocrife;
Și cel căruia-i place joaca, un proscris.
Am zis!
Le corectăm,
Le facem altfel,
Academic.
..... dar până când? :)
Și din nimic.
[Text adăpat din înțelepciunea pierdută a Tebei și regăsită mai apoi, ticluită în papirusul lui Anaxor din Luxor] Sâc!