Concept: Alina SCRIPNIC
Foto: Dragoș COJOCARU
Texte: Rodica CIORĂNICĂ
Niciodată nu l-am văzut trist, disperat şi nefericit. Andrei e omuleţul care arde, inspiră, face complimente în dreapta şi în stânga. Femeilor, desigur. Este un îndrăgostit incurabil de tot ce înseamnă femeie. Din această dragoste s-a şi născut pasiunea lui pentru coafat. Sau invers?
Am început cariera devreme, așa am simțit, știam ca trebuie să fac totul de unul singur. Să ajung acolo unde părinţii să se mândrească că au creat un om corect. Deși, recunosc, au fost nedumeriți şi supărați când au aflat că îmi doresc să devin stilist.
Ideea e că sunt un îndrăgostit fără pauze de tot ce înseamnă femeie. Începând de la sufletul, mintea și formele ei de gazelă și terminând cu părul. Atât de mult mi-am dorit compania lor, să le inspir parfumul, dar recunosc, nu mi-am imaginat niciodată câtă responsabilitate implică această meserie. A fost o provocare și apreciez până în prezent femeia care se respectă.
Am fost mereu atent la visurile mele și totul a fost intuitiv. Niciodată nu am programat ce să fac și când să fac. Visam mereu doar coafuri, oameni fericiți, succes, lucruri pozitive. Visurile mele îmi seamănă, să știi. (râde!)
Această meserie era ceva mai mult decât o curiozitate! Îmi dădea personalitate! Bărbați coafori nu întâlneai la orice colț, așa că mereu, întrebat fiind ce părere am despre imagini, tendințe, stil, timpul îmi șoptea cumva foarte autoritar și cu exactitate ce trebuie şi cum trebuie să acţionez în lupta pentru excelenţă în acest domeniu încă neexplorat de bărbați.
Au fost timpuri în care acest vis pur și simplu mă ardea ca un foc. Banii de mâncare îi dădeam pe reviste cu poze colorate. Cum nu prea existau reviste fashion, mă mulțumeam cu Dollores, iar, când eram mai norocos, primeam și câte un Vogue din afară în dar.
La 19 ani eram gata de experimente îndrăznețe, aveam și un curaj enorm, imaginația și creativitatea explodau, pur și simplu. Singurul lucru care îmi lipsea era tehnica. După liceu, am făcut psihologie, artă și design. Le-am combinat pe toate! Primul concurs, la 16 ani, s-a soldat cu două diplome pentru locurile 2 şi 3. Rezultatul m-a împins spre Moscova, la Serghei Zverev. Acest moment mi-a arătat ce surpize îmi poate aduce acest job.
Prin 2000 am început să miros și să pipăi acest domeniu. Doi ani de practică care au însemnat și dat cu mătura, şi spălat capuri, am făcut tot ce se putea doar ca să înţeleg de unde şi cum începe totul. Am înțeles tipurile de păr, caracterul oamenilor, modul lor de a explica ce vor. Am învățat tehnici de a-i convinge şi tehnici de a le inspira încredere.
Cel mai dificil a fost momentul în care a trebuit să merg la facultate, dar clienții mei deja formaţi mă trăgeau de mânecă să-i deservesc. Sau momentul când vrei să creşti, să mergi la calificări, iar clienţii te conving că ești foarte bun și așa. Și atunci trebuie să poți alege între a te complace cu piedestalul, temporar, pe care ai ajuns sau de a alege să creşti continuu.
Niciodată nu mi-au rămas bani pentru mofturi, mereu îi investesc în afacerea şi profesia mea.
Dar… cel mai dificil în această carieră e atunci când, după ce investeşti cunoștințe, bani , timp, emoții, totul, oamenii, adică echipa, te trădează.
La fel de dificil este să fii înțeles de omul drag în această muncă a ta de a împăca afacerea și sufletul. E greu să faci această pace, pentru că toate sărbătorile şi zilele în care oamenii se adună la masă, tu lipsești. Acesta e riscul meseriei dacă vrei să ai succes. Am trecut prin câteva relaţii frumoase, doar că fără rezultate. Asta pentru că nu ştiam cum să acţionez în cazurile când eram mai mereu ocupat şi cu gândul şi trupul la muncă şi creaţie. Bucuria mea este rezultatul efortului.
Cred că zodia Berbec mă caracterizează întru totul. Lupt până obosesc, nu ştiu cum e să trăieşti fără să lupţi. Mi-e frică să plec de lângă oamenii deosebiţi ce mă înconjoară, pentru că am adunat oameni minunaţi în jurul meu. Totul mă leagă de această ţară şi, când zic ţară, mă refer la România şi Moldova, deoarece activez și în Bucureşti. Sunt un om pozitiv şi mă consider fericit. Fericirea atrage fericire. Nu eu aleg, viaţa alege.
Dacă nu aş face ce fac, aș alege să cânt. Sau să dezvolt industria frumuseţii mai implicat. Să ajut echipe să crească sau să se dezvolte. În fiecare seară găsesc timp să răsfoiesc cărţi şi să descopăr lucruri care mă fac mai bun decât ieri. Să fii azi mai bun ca ieri însemnă foarte mult pentru mine şi să văd oameni de la care ai ce învăţa este un cadou fără preţ.
Mereu m-am inspirat de la oameni de succes. În muzică, artă, coafat, design, arhitectură.
