Foto: Victoria Wonka
Stilist: Loredana Anton
Make-up: Irina Urumoglo
Interviu: Rodica Ciorănică
Coordonator proiect: Ana Bivol
Locație: Castel Mimi
Cu părul răvășit și ochii încă adormiți, în haine oversize și fără accesorii în plus, Irina era atât de liberă și sinceră cu oamenii care o priveau! Nu era dată cu parfum de vedetă și nici nu vorbea cineva în locul ei, era acolo, cu noi, așa cum este ea. Ne-am propus să o scoatem din zona de confort și să o provocăm, apoi ne-am dat seama că Irina nu are zone în care să nu fie ok și ne-am lăsat noi provocați de carisma ei.
Prin perspectiva ei, am aflat că simțul esteticului te poate face să știi cum e să fii bărbat, iar fericirea ei se va regăsi într-o dragoste împărtășită. „Pentru oamenii normali, viața mea ar fi grea, dar eu nu sunt normală”.
Irina, poți să îți faci autoportretul? E probabil unul dintre cele mai complicate lucruri, să vorbim despre noi…
Este și nu este. Pentru că despre noi am putea vorbi cel mai mult de pe lumea asta. Unii mai mult, alții mai puțin, depinde de ego. Eu mă văd aşa: sunt o fată simplă care s-a născut la țară, a plecat în lumea mare și a reușit.
Faptul că ai reuşit, e un noroc, o întâmplare sau rezultatul unui chin asiduu de a escalada munții?
Cam toate la un loc. Consider că succesul meu este rezultatul educației pe care am primit-o acasă: „Prețuiește banul muncit, fii bună cu oamenii, sinceră și generoasă, muncește mult pentru visul tău!”.
Te-ai gândit vreodată cum ar fi fost cariera ta dacă rămâneai acasă?
Da. Nicicum. Probabil aș fi renunțat după o anumită vârstă. Probabil nu mi-aș fi descoperit abilitățile și aș fi rămas în neștiință.
Mulți moldoveni nu cred că EȘTI MOLDOVEANCĂ, la cât de celebră ai ajuns…
Nici eu uneori nu mai știu cine sunt. În schimb nu uit niciodată un singur lucru: sunt româncă de peste Prut, adică moldoveancă.
Cum se împletesc milioanele de fani cu viața ta reală? Te fac mai încrezută?
Mă fac încrezătoare, da, încrezătoare că merg pe drumul corect și reușesc, făcând ce-mi place, fără sa recurg la compromisuri.
Piesele tale, în ce masură sunt autobiografice? „Ce s-a întâmplat cu noi”; „Bolnavi amândoi” sau „Nu știi tu să fii bărbat”.
În măsură de 100/100.
În 2019 revista Forbes România te-a inclus în topul celor mai de succes tineri din generația „sub 30 de ani”. Cum ai defini succesul?
Succesul este atunci când te simți fericit făcând ceea ce-ți place, când nu faci compromisuri de dragul confortului financiar.
Multe fete și-ar dori viața ta. Ție îți place viața ta?
Multe fete n-ar ști să trăiască viața mea. Viața mea nu e ușoară pentru cineva care nu a învățat afinitățile în relația cu oamenii de artă sau cu cei care au sistemul lor de valori, diferit de standardele impuse de societate. Pentru mine nu e greu, pentru că eu nu sunt normală. Pentru un om normal, ar fi greu. Secretul reușitei e să nu cazi în frustrare și să faci mereu diferența dintre realitate și paranoie.
Povestește-mi despre lucrurile care te bucură în fiecare zi și despre momentele pe care nimeni nu crede că le trăiește o vedetă.
Mă bucură lucrurile simple: plimbatul cu bicicleta, un picnic la iarbă verde, o ieșire cu prietenii, un concert reușit, o piesă frumoasă, muzica bună în general mă bucură, o inghețată pe vremea toridă, un serial pe Netflix, un breloc dăruit dintr-o țară străină, o cutiuță muzicală, un sărut din pasiune pe furiș.
Mulți reușesc în viață motivați fiind de o copilărie mai grea, mai cu lipsuri. Asta nu este povestea ta. Ce te-a ambiționat pe tine să reusești?
Dragostea față de muzică și de oamenii frumoși și talentați din jurul meu.
Ai avut o perioadă cu depresii, citez: „Am muncit, am fost și în depresie, am tăcut, nu am cântat deloc, am scris piese, le vindeam cu 300 de euro și artiștilor buni și celor penibili din Republica Moldova, doar ca să facem un ban”. Cum te-a sprijinit bărbatul de lângă tine?
În primul rând, ce ai citat este un titlu de presă galbenă și nu denotă în niciun fel mesajul pe care voiam să-l transmit. Tot ce voiam eu să spun este că în viață sunt tot felul de momente, important este să poți să te bucuri și de bogăție și de sărăcie, de susținere și de singurătate. Găsește acele momente frumoase care să te țină la suprafață și să nu te facă să pici în uitare.
Ce aștepți acum de la un bărbat?
Nu caut un bărbat acum. Cea mai importantă relație pe care o am acum este cu muzica.
Aștepți dragostea sau o cauți?
Nu caut dragostea. Dacă e să fie, mă va găsi ea singură.
Cât de des mergi acasă, la părinți? Vii cu daruri pentru fiecare? Ce îi bucură de obicei?
Vin destul de rar pe acasă, nu că nu-mi doresc, dar pentru că nu prea e timp. În schimb ai mei sunt foarte înțelegători și încearcă să fie alături de mine mereu, fie că e vorba de un telefon sau de o vizită la București. Mama vine lunar la mine, tata o dată la două luni, iar fratele meu vine mereu atunci când își ia concediu.
Care e mâncarea preferată făcută de mama?
Colțunași cu cartofi și plăcinte cu vișine.
Tu la București ce gătești?
Îmi place să gătesc borș roșu ucrainesc și tot felul de invenții, asocieri interesante, dar cel mai mult îmi place să mănânc disociat.
Ce nu-ți place in București?
Aglomerația.
Ce îți creează disconfort când vii acasă?
Nimic. Niciodată.
Apropo, la ce spui tu acasă?
Acasă e acasă, la țară, unde m-am născut. Acasă e patul în care mă culc în fiecare noapte. Acasă e studioul în care lucrez și oamenii mei sunt și familia mea. Acasă e la pieptul omului iubit, oriunde ar fi acesta.
