Ilustrație de Lilian Iațco
ROZA VÂNTURILOR | ADIEREA MISTRAL[Ă]
AZI DESPRE...AMANȚI
În vara anului 1992, după un pachet de semințe scuipate în curtea unui bloc și câteva țigări fumate, mergeam spre casă cu una dintre prietenele mele. La un moment dat, încetinește lângă noi o mașinuță bună la acea vreme și coboară din ea vecinul prietenei mele. Un bărbat chipeș, de vreo 30 de ani, proaspăt divorțat și dornic de fete. După un scurt dialog am făcut schimb de numere de telefon și, pentru că nu erau la acea vreme telefoane mobile, iar eu în scurt timp plecasem pentru un an din țară, nu am mai auzit unul de celălalt mulți ani.
Ne-am regăsit peste 15 ani pe o rețea de socializare. El recăsătorit, eu singură… Am ieșit la o cafea, apoi am acceptat o altă cafea…
De la o cafea la alta, treptat aceste ieșiri începuseră să se „desfășoare” în apartamente închiriate... Cu ciocolată și șampanie. Întâlniri programate de el. Două apeluri telefonice săptămânal, două întâlniri, două șampanii, două ciocolate și reproșuri… de ce eu atunci, la 17 ani, am dispărut fără să-l anunț?! El mă căutase…
N-au durat prea mult aceste întâlniri...
Începuse să-mi displacă programul lui, dar și mă măcina faptul că este căsătorit. Și iarăși am dispărut. Fizic. Dar mereu vorbeam la telefon. El nu înțelegea de ce nu îl vreau, de ce refuz acele două întâlniri pe săptămână, două șampanii, două ciocolate – poțiunea magică care suplinea lipsa de relații sexuale pe care o avea acasă cu o soție ce venera calendarul religios și restricțiile de apropiere fizică în zile de sărbătoare. Mai exact, cam tot anul împrejur.
Aceste întrebări nu l-au lăsat în pace încă câțiva ani. Cele două apeluri telefonice din săptămână s-au transformat în zilnice, șampaniile în călătorii exotice, iar ciocolatele în cadouri scumpe. Mă veți considera poate voi, fetelor, o proastă, dar eu le-am refuzat pe toate.
De 12 ani îmi este alături, la bine și la rău. Eu îi zic că îmi este cel mai bun prieten, pe când el este sigur că noi, într-un final, oricum vom fi împreună.
Ce final va avea această poveste, nu știu. Și eu uneori sunt curioasă.
Vom vedea...
POVEȘTI OFTATE LA UN VIN
