Pictură de Robert Ixari
ROZA VÂNTURILOR | ADIEREA MISTRAL[Ă]
AZI DESPRE SUCI
Buze cu acid hialuronic, sâni de silicon, picioare lungi, gene false, unghii roşii, pantofi şi poşetă de la Prada, la volanul unui Porsche, parfumat cu abţibilduri de la aurul purtat pe degetele care în viaţa lor n-au curăţat un cartof. Să nu uit: pe raft, în dormitorul plin de lenjerie sexy şi jucării erotice – o colecţie de arome din toate DutyFree-urile lumii. De-asupra dormitorului alb, o poză în costum de baie în toată splendoarea, făcută în Maldive sau prin Dubai, iar pe perna roz – doarme un căţel de buzunar.
Cine e această misterioasă fiinţă, care îşi face selfie chiar şi din spate? Şi are 400 de perechi de pantofi? Mai mulţi decât se vând în boutique-ul din MallDova? Ea, care schimbă bărbaţii ca pe rochiile de colecţie. Îi are la picioare şi îşi şterge volanul cu cravata lor.
Probabil, așa arată o „sukă” (scorpie) în imaginația multor „sfinte”. Aha, pe dreaq! Spre exemplu, eu, da? Am fost odată mare sukă pe lumea asta! Și recunosc, trăiam o satisfacție enormă atunci când mă răzbunam pe un fost amant, locul căruia i-a fost luat de fratele mai mic. Vorba filmului – că e mai tânăr. Și, mai la urma urmei, eu ce vină am, dacă cel mare nu avea timp de mine, iar micul își schimbase oficiul pe apartamentul meu închiriat, în care și vara e frig? Sincer vorbind, știam foarte bine ce joc fac și că finalul unui tango în trei e inevitabil.
Ce făceam eu? Îl ispiteam pe proaspătul iubit (însurat, de altfel, ca şi frate-său) despre tot ce se întâmplă în familia naşului de cununie, despre aventurile lui, despre soaţa bogată şi cu nasul mare, despre florile dăruite de 8 martie altor femei, despre trecutul lui, despre, despre, despre! Mă apucau dracii, dar înghiţeam în sec şi ascultam declaraţiile de dragoste ale mezinului şi parcă eram la un pas de a câştiga lupta. Lupta cu cine? Cu propriile frustrări, remuşcări, păcate uitate şi spălate de duşul agăţat cu o aţă de peretele casei bântuite de ideea că, într-o zi, îi voi recunoaşte că am trecut şi prin patul fratelui mai mare.
Când m-am spovedit, a făcut ochii mari, dar nu s-a mirat. Aşa are el ochii – mari şi profunzi. Dar m-a întrebat, ca printre altele, pentru a-şi alina egoul de mascul, cine e mai bun la pat? Pentru mine, la drept vorbind, nu era nici o diferenţă între cei doi. Aveau acelaşi miros, aceleaşi mişcări, cu excepţia că cel mai mare era mai brutal, iar mezinul mai tandru.
Şi spiritul de scorpie nu s-a oprit aici! Am mers la biroul primului și i-am spus. Totul. În detalii. Evident, plăcerile cu ei au ajuns la the end. În schimb, cei doi frați nu-și mai vorbesc. De un an. Sau doi. Mare sukă! Probabil, această epopee și titulatura ar fi fost și mai picantă dacă reușeam să distrug familia vreunuia dintre ei. Aș fi ajuns în Iad ca o legendă! Chiar mai-marele păcătoșilor ar fi venit să ia lecții de la mine. Sau aș fi deschis o școală despre cum să devii sukă, și lumea să te creadă o simplă autoare de povești inexistente.
Așa că, mon ami, la naiba cu imaginea din capul textului! Sukă poate fi orice femeie, indiferent că are 50 de kile sau 90, că merge la saloane sau nu-și epilează picioarele decât atunci când îmbracă o fustă. În fiecare dintre noi zace o scorpie. Nu încerca să mă convingi de contrariu, pentru că nu ai argumente! Eu, în schimb, le-am trăit. În mine.