Bunăăă!
Vreau să vă spun că am fost puțin agitată în ultimele zile. S-a întâmplat așa că această ediție RED by RC a trebuit să se gătească pentru tipar fără mine. Am evadat la Budapesta pentru o poveste, bineînțeles. E istoria care s-a terminat dramatic pentru farmacistul evreu Gedeon Richter (a fost împușcat de fasciști pe malul Dunării, în 1944), dar care s-a dovedit a fi un mare succes pentru compania Gedeon Richter, azi una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume. Dar cu povestea asta revin în numărul următor.
Acum, când scriu acest editorial, sunt cumva fascinată și happy că lucrurile la RED Chișinău se produc fără mine. Am încă Dunărea în față și cred că e prima oară când aș putea face o declarație de dragoste conștientă internetului. Îmi scriu editorialul din lobby-ul unui hotel drăguț, alături se cântă la pian (nu, nu e Valurile Dunării), îmi savurez espresso-ul întârziat și mă uit a nu știu câta oară peste cele trei variante de copertă cu Nicu Țurcanu. Doina și Ana îmi scriu că optează pentru prima. Natasha, rusoaica de la Cosmopolitan Russia pe care am cunoscut-o ieri, ține cu ele. Iar eu plutesc între 1, 2 și 3. Mr Cătălin Petrenco, de la București, intră pe chat și le anulează pe 1 și 3 și își spune verdictul: categoric 2. Vizavi de mine stă mr Alexandru Derbențev, șeful RG de la Chișinău. Își aminteste de coperta cu Yoko și John Lennon, asasinat la 4 ore distanță de acest shooting al lui Annie Leibovitz și zice că, dacă vrem senzațional, trebuie să mergem cu 2. Recunosc că îmi place asocierea dintre RED by RC și Rolling Stone. Până aici, scorul e de 3/2. Mai trimit un mail designerului. „Artemie, tu ce zici, 1 sau 2? Citesc doar partea a doua a răspunsului, fac egalitate și... ce bine e să fii indecis uneori! Mergem cu varianta 2. Asta e coperta! Pe celelalte două pentru care am disputat, le puteți vedea pe pagina noastră de Insta.
Mda, de regulă, bărbații nu știu ce vrem noi, femeile, în schimb, am înțeles, după exercițiul cu coperta, ce ar vrea să vadă într-o revistă care se uită și la bărbați!
Acum, că ne-am lămurit cu poza de copertă, zic că Nicu Țurcanu e un actor taaare bun. Evit intenționat cuvinte ca fenomenal, sexi, profund... Mergeți la Geneza Art să vedeți cum... vorbește când iese din cadă. Și până unde se poate lăsa provocat de artă fără a luneca măcar cu un deget peste limita dintre estetic și vulgar.
Iar după ce ieșiți de la teatru, treceți și pe la o librărie și luați ceva de Vladimir Beșleagă. Orice. Dar dacă găsiți ultimul lui roman „Tata Vasile” sau „Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoiasa cale a cunoașterii de sine”, dânsul va fi fericit. Și noi. Înseamnă că nu în zadar am muncit la această ediție. Știu că o să citiți ce mi-a povestit nea Beșleagă – să nu aud că nu prea aveți timp de lecturi. Chiar dacă am vorbit în mare despre iubire, femei și bărbați, m-a bântuit încă o săptămână după interviu un vers de-al lui...
Sunt un mare uituc, mare uituc, mare uituc, mereu uit... să mor.
Altfel, am ajuns în acest noiembrie destul de departe. Ne-am plimbat prin Londra cu afaceristul Adrian Dulgher și prin New-York cu modelul și atletul Valeriu Guțu. Ei, acum observ că am povestit doar despre bărbați. Nu degeaba ziceam că RED by Rodica Ciorănică se uită la bărbați. Și la bărbați! Să vedem unde ne fug ochii în decembrie...
Fotode NataliaMitereva |Ținută: FCode | Ochelari: Felicia Optic Center