PRIMA ȘI ULTIMA ISTORIE DESPRE REDACTOR
Bună, sunt redactorul tabu. Tocmai de asta voi înlocui cerneala obișnuită cu roșul din rănile noastre colective. Redescoperi-voi, cu siguranță, alte dimensiuni ale personalităților, nu neapărat pe cele ideale.
Pentru că în întuneric își odihnesc lumina picioarele și inima sângele, eu acolo voi căuta răspunsuri.
Te rog, nu citi aici, dacă ești perfect.
Tabu e o rubrică indicată celor care mimează fericirea, succesul, orgasmul, împlinirea, inteligența, trendul, celor care mimează viața... Tabu nu e despre „partea de gală” din noi, ci despre reducerea la absurd a imaginii false pe care o afișăm.
Așa că îmi propun să fiu omul de Neanderthal care presară pe trupul celor îngropați printre imagini rigide colorantul roșu pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții.
Aveam 21.
Mama, la 21, mă avea pe mine.
Eu nici pe mine nu mă aveam.
În schimb, știam a îngâna cântece de leagăn pentru monștri.
Atâta vreme cât eram trează, Minotaurul dormea în mine fericit.
Prima oară am ațipit când l-am cunoscut pe el, Clovnul Sacru.
Avea o putere incredibilă de convingere.
El de asemenea, știa multe cântece de leagăn.
Să mă adoarmă în brațele lui nu a fost greu, pentru ca la 21 te lași convinsă ușor.
Și Minotaurul din mine se trezi imediat ce adormisem buștean în brațele idiotului meu drag.
Oricât de sacru o fi fost clovnul, el totuși avea cu o octavă mai puțin decât mine, așa că Minotaurul meu îl implicase în practici acide și dureroase, apropiindu-l în felul acesta de zei.
Într-un final, l-a convins că nasul de clovn e cea mai mică mască din lume.
M-am trezit la 33.
Clovnul Sacru îmi lăsase un bilețel.
(Totuși, se gândise la mine când simțise că e ireversibilă întâlnirea noastră.)
Scria așa:
“Дура с сердцем и без ума такая же несчастная дура, как и дура с умом и без сердца.”
Întrebarea RED_e_finită a REDactorului
Stimate Doamne, exemplare și nefericite versus libere și mâhnite...
Îndrăznesc să vă întreb, dacă ați aflat, de la înălțimea experienței pe care o aveți, care din opțiuni vi se pare mai puțin prostească:
A LUA DECIZII CU INIMA SAU TOTUȘI A TE ÎNCREDE RAȚIUNII ?
(Numai nu-mi spuneți că inima și rațiunea pot face alianță!)
P.S. Dacă era așa, Idiotul Clovnului Sacru nu trezea Minotaurul din mine!
Text de Alla Donțu
Poze de Popenco Ana