ROZA VÂNTURILOR
Azi despre... MOMENTE
Ne luasem de vorbă întâmplător despre trandafiri, că tot îi văzusem frumoși pe măsuța din redacție. Trandafirii pot deveni repere pentru amintiri.
Primul trandafir pe care l-am dăruit unei femei. Moment unic. L-am ales îndelung din ușa unei florării, parcă timid să mă apropii mai mult. Am cerut un roșu intens, focos, pentru că inima mea era pe cale să o ia razna de cum o vedeam că apare de după colț pentru plimbarea cu mine. Era trandafirul de 60 de lei ce-și striga trufia mândru pe lângă cei de 40. Erau și alte timpuri. Și eu un adolescent. Student.
Începusem să adun zi de zi economii ca să pot să aleg la fiecare ocazie cel mai trufaș trandafir. Doar că ei, trandafirii, nu se mai bucurau de încântarea ei, erau purtați cu capul în jos și probabil lăsați în umbra unei draperii sau pe o masă din sufragerie.
Și atunci mi se păruse că va fi mai cu efect cantitatea... Munceam serile ca să pot să o îmbăt cu brațe de trandafiri.
Într-un final, când s-a stins flacăra, ea mi-a zis că nu îi plac florile.
Și eu cumva am crezut că e general valabil. Florile sunt doar artificii pentru femei. Le foloseam corespunzător, drept artificii, când e cazul.
Dar mi s-a întâmplat un al doilea moment unic... din nou în jurul unui trandafir. Eram într-o relație cu o frumusețe de fată cu ochi pătrunzători. Mi se părea chiar banal să îi dăruiesc flori, alegeam parfumuri sau bijuterii. Îi plăceau toate, dar se simțea întotdeauna stânjenită că îi ofer lucruri scumpe și insista să mi le întoarcă înapoi. Într-o dispută similară, într-o seară, m-a rugat să opresc mașina, a ieșit, a rupt un trandafir sălbatic dintr-o curte de bloc și mi l-a aruncat în brațe strigându-mi – asta vreau – simplu!
Nu am început să îi dăruiesc flori, dar din ziua în care ne-am mutat împreună, săptămână de săptămână, las în vaza simplă din dormitor să bea apă un trandafir.