20 extraordinary covers
OLIA TIRA: „Am vorbit despre divorț abia când mulți au început să pună întrebări pentru că l-au văzut pe Roman deja în altă relație. „Știi, el iese cu cineva”, mi s-a spus. M-am bucurat pentru el. Aș vrea să fie fericit. Am decis să păstrăm amintirile, doar cele frumoase. Am trecut prin multe greutăți împreună, el m-a învățat ce înseamnă răbdarea, nu putea să țină o supărare mai mult de trei minute, întorcea totul în glumă și acestea sunt avantajele lui. M-a venerat. Pentru el am fost cea mai bună, m-a iubit până la final, numai că această iubire devenise distrugătoare. Da, câteva momente în care lipsește sinceritatea pot distruge ireversibil sentimentele unui om… ”
NICU ȚURCANU: „Știe oare omul liber cum e să nu poți vedea soarele? Să fii ținut în captivitate fără posibilitatea de-a comunica? Să nu auzi ciripitul păsărilor sau ropotul ploii? Nu știe. Libertatea e cel mai de preț dar de la naștere. N-o apreciezi până n-o pierzi.”
NATALIA MORARI: „Eram fata tatei şi, oricât ar suna de contradictoriu, tata nu a existat în viața mea. Dacă îmi aduc aminte de el, e neapărat un moment legat de durere. Uneori îl vedeam pe partea cealaltă a străzii, începeam să îl strig, mă prăbuşeam de durere şi dor pe asfalt, dar el nici nu se gândea să treacă drumul. Mulți ani am fost supărată pe el. Atât de supărată, încât chiar aveam un plan pe care îl consideram carmic. Voiam să cumpăr o sticlă de vodcă și să merg la el, la Hâncești, ca să îi mulțumesc că sunt aşa cum sunt datorită lui, datorită respingerii lui, mai curând.”
EMILIAN CREȚU: „VEZI CĂ EU NU AM VENIT LA CHIȘINĂU TOCMAI FOARTE CULT ȘI CITIT. Eu provin dintr-o familie de oameni simpli și modești, cu un tată alcoolic – și nu îmi este rușine să spun asta – și o mamă care a stat mereu acasă și ne-a educat. Ca să ajung cineva, a trebuit să muncesc mult. Au fost patru ani foarte complicați. Pe lângă sărăcia pe care am trăit-o fiind student, era foarte greu să uit tot ce făceam fiind în sat și să mă autocultiv. “
RODICA RUSU: „Încerc să mă uit puțin mai departe, să îmi dau seama unde aș fi peste cinci ani. Sigur în politică, poate de două ori mamă. Dacă mă văd în viitor femeie președinte? Da, de ce nu? Chiar da!”
IRINA RIMES: „Multe fete n-ar ști să trăiască viața mea. Viața mea nu e ușoară pentru cineva care nu a învățat afinitățile în relația cu oamenii de artă sau cu cei care au sistemul lor de valori, diferit de standardele impuse de societate. Pentru mine nu e greu, pentru că eu nu sunt normală. Pentru un om normal, ar fi greu. Secretul reușitei e să nu cazi în frustrare și să faci mereu diferența dintre realitate și paranoia.”
VICTORIA ROȘCA: „Sărăcia care mi-a cuprins familia în adolescență mi-a schimbat viaţa. Eu am văzut cu ochii mei acele momente când cei dragi mi-au trădat părinții. Am văzut cum familia noastră se prăbușește pur și simplu la pământ. Tata era aproape la pușcărie, doar pentru că avea prea mulți prieteni, doar pentru ca și-a iubit enorm de mult meseria și era primul, doar pentru că îl iubeau oamenii și avea copii cu carte, doar pentru că o avea pe mama, echilibrul lui. Dar asta a fost tare, tare demult, și atât de greu mi-e să vorbesc despre asta…”
OLGA IFTODII: „Nu există un asemenea om, care mi-a schimbat viaţa. Mai degrabă, este compania în care am ajuns să lucrez la 17 ani datorită surorii mele mai mari. Această companie mi-a schimbat radical gândirea. Această companie m-a făcut să înțeleg ce înseamnă o viață de succes și frumoasă. Și mi-am dorit enorm să devin parte de neînlocuit a acesteia, de aceea am început să lucrez câte 18 ore din 24. Lăsând în urmă viața studențească lipsită de griji în perspectiva unui viitor luminos.”
ALINA CEBOTARI: „Nu sunt și nu am fost căsătorită... Toate la timpul potrivit. Îmi trăiesc viața corect și onest și mă bucur de fiecare realizare. Nu sunt singură și nu m-am simțit niciodată așa. Am o familie extraordinară. Părinții mei sunt medici, iar delicatețea, grija și spiritul de echipă, le-am învățat în familie. Cred că există un timp pentru toate.”
MARIANA DAHAN: „Da, am ajuns la Hollywood deoarece îmi doream să spun povestea oamenilor invizibili printr-un film. Nu am făcut niciodată un film, de aceea a trebuit sa învăț din mers meseria de realizator! Recunosc, am avut șansa să colaborez cu adevărați titani de la Hollywood. Fără modestie, pot să menționez că echipa mea de filmare are în palmares 10 premii Emmy. A fost într-adevăr o experiență de neuitat! Chiar dacă a trebuit să filmăm în mai multe colțuri ale lumii, iar munca pe platourile de filmare a fost destul de dificilă. Acest miliard de oameni fără identitate s-a regăsit în întuneric, sunt invizibili în timp ce trăiesc în umbrele economiei, la marginea societății. Am vrut să arunc o lumină asupra lor, intitulând filmul „Shadows in the Dark”. Acest documentar va ieși în SUA la toamnă.”
FUIOR: „Am încercat să creăm un loc în care, întâi de toate, vom dori să intrăm noi înșine.”
IGOR GANEA: „Scopul era unul – să obțin ceva în viață. Nu aveam fixată ideea de a zbura la zece mii kilometri distanță cu gândul de a cumpăra ceva. Dar știam sigur – China este noul Vest Sălbatic și, cel care primul va pune în joc o miză mare, va aduna mai apoi toată crema! Era anul 2007, aveam 22 de ani, era primul zbor din viața mea și aveam capitalul inițial de 5000 de dolari. Toate ingredientele pentru o victorie asupra întregii Lumi, nu-i așa?”
LORINA BUGA: „Odată ce am înțeles că greșeli nu există, am ales să accept și să mă bucur de orice decizie luată în viața mea. Zic asta pentru că atunci când luăm o decizie, nu știm cum e mai bine să procedăm. Abordând astfel trecutul, mă focusez pe ceea ce fac acum mai bine și nu îmi consum energia pe ceea ce nu mai pot întoarce. Trebuie să ne fie clar că timpul nu poate fi dat înapoi, iar să ne irosim viața pe regrete, nu are rost.”
KELLER HOLZ GASTROPUB: „Aici e vorba de dragoste de la prima vedere. Începând de la locaţia excelentă şi irepetabilă, exteriorul care te uimeşte prin geamurile cu arcade neordinare, ce pot fi admirate din stradă, şi terminând cu gastronomia armonizată, inspirat cu o bere artizanală de autor unică în Chişinău! Pare locul perfect pentru tine şi familia ta, pentru tine şi gaşca ta sau pentru oaspeţii tăi din afara ţării. Aici nu dai greş, ştii sigur că vor pleca păstrând până la aeroport gustul amărui de bere făcută ca la carte şi amintirile despre un loc minunat dintr-o ţară care abia începe să scrie şi povestea berii, după ameţitoarea istorie a vinului.”
FUIOR: „Noi nu avem concurenți. Suntem diferiți atât ca bucătărie şi design, cât și ca profil al celor care ne vizitează. Fuior este mai mult decât o farfurie cu mâncare, este despre senzație. Ceea ce ne face speciali este cultura și bucatele tradiționale. Ingredientul de bază, însă, este dragostea. Iar tehnologiile doar îi asigură prospeţimea. E important să trezești un gust nou, chiar dacă rețetele au scris deja istorie.”
ALINA ANDRONIC: „Diminețile mele de acum și diminețile mai vechi, de doi ani în urmă, sunt cer și pământ. Cu toată puterea acestui cuvânt, acum pot spune că sunt într-un echilibru cu mine extrem de confortabil. Credeți-mă, e ceva foarte prețios. E esențial pentru creativitatea și starea de bine a oricărei femei să se trezească odihnită, plină de viaţă şi cu scopuri clar conturate. Un an în urmă, ai fi citit altceva – jurnalul unei tinere femei mereu agitate care nu putea să își echilibreze lumea interioară. Spun asta în premieră – da, au existat zile când nu voiam să merg la muncă şi aceasta mă speria. Nu se întâmpla foarte des, dar uneori o simțeam ca o stare foarte prezentă.”
MARIANA DAHAN: „Aveam 11 ani când am început să învăț franceza la școală. Închideam ochii și îmi imaginam cum mă plimb pe holurile de la Château de Versailles, pe străduțele înguste și luminoase ale Parisului. Astfel, limba franceză a devenit singura mea evadare. Am început să o studiez sârguincios, la liceu am câștigat de trei ori Olimpiada Națională la Limba Franceză. Când am împlinit 18 ani, am câștigat o bursă în Franța, așa am văzut pentru prima dată Parisul! Primul loc pe care l-am vizitat când am ajuns acolo a fost Palais de l’Elysée – la o întâlnire cu președintele Jacques Chirac. “
VALENTINA NAFORNIȚĂ: „Nu știu dacă aș vrea ca lumea să știe despre mine mai mult decât toți știu deja. Aș vrea ca lumea să știe doar ce e adevărat despre mine. Dar asta este imposibil, nu? Uneori mă întreb cum ar fi dacă un om, chiar un artist, ar fi în locul meu timp de o lună? Să vadă câtă muncă, câtă dedicație, câte și mai câte ți se întâmplă atunci când faci ceea ce fac eu. Poate, trăind o lună din viața mea, nu ar mai vedea atât de mult roz în ea și ar înțelege cât de umană sunt de fapt!”
OLGA BEZNOS: „Am făcut informatică, așa au vrut părinții, dar de la 16 ani mă visam make-up artist. Mama mi-a zis că asta nu e profesie. Am ascultat-o. O vreme...”
IRINA GOLBAN: „Eu consider că suntem cele mai bune în ceea ce facem. FRUMUSEŢEA. Este mai mult decât perfecţiune fizică, e o implicare permanentă şi asumată. E despre felul în care te simţi. Dar înveţi asta în timp.”
CORINA GUZUN: „Admir oamenii care au început de la zero, care s-au construit pe sine. SELF MADE PEOPLE.”
DIANA NASU: „Mi-ar plăcea să îmbătrânim împreună. Cred că așa și va fi. Corina e sora mea, Olga mi-e naşă, iar Irina – prietenă și cumătră. Bărbații noștri sunt cei mai buni prieteni. Nimic nu va schimba asta.”
VERONICA VÎRLAN: „Poate copiii mei nu au avut parte de mine în fiecare seară la cină, dar au crescut bravi, ascultători și educați. În timp, am înțeles că apreciezi adevărata valoare a vieții abia atunci când treci tu prin aceste greutăți. Fiindcă nu a fost ușor, am acceptat compromisuri foarte mari cu marfa, banii, partenerii, dar am avut încredere în mine că o sa reușesc.Visurile se îndeplinesc dacă ai curajul să le trăiești, uneori chiar și atunci când ai senzația că tot universul e împotriva ta.”